Acest pacat este mare. De aceea si pocainta pentru pacatul avortului trebuie sa fie pe masura.

Unii mari talhari au fost iertati, dar au avut o pocainta iesita din comun. Si-au schimbat total modul de viata. Deci in momentul in care constientizam ca nu suntem mai vrednice decat criminalii in serie, daca am facut avorturi, bine e sa ne schimbam si noi total modul de viata, daca vrem sa dobandim mantuire. Spovedanie urmata de indeplinirea canonului, apoi post, rugaciune si milostenie, dupa putere. Unii duhovnici dau canon ca aceste femei sa nu mai consume carne toata viata.

Sa nu deznadajduim, caci nu exista pacat care sa nu fie iertat. Numai pocainta sa avem. Mantuirea este dificila, deci pocainta pentru pacate grave este anevoioasa. In plus, nu stim daca Dumnezeu ne da vreme de pocainta. Atatea persoane mor in accidente fara sa aiba timp sa se roage inainte de moarte. Daca au facut pacate grave, acestea merg direct in iad, saracele.

Daca avem pacate mari, chiar si spovedite, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa avem o pocainta pe masura. Nu e rau sa ne smerim pana in ultima clipa si sa ne consideram vrednice de chinurile vesnice. Numai mila lui Dumnezeu ne poate aduce iertarea pacatelor noastre.

Intoarcerea cu adevarat la o viata placuta lui Dumnezeu este destul de dificila. Un cuvant cu putere multa rostit la timp face posibila schimbarea cu adevarat a firii noastre. E ca o nastere din nou si se realizeaza cu greu, ca orice nastere. E necesara o hotarare puternica de a lupta cu pacatul.

Problema e ca unii preoti dau cu multa usurinta dezlegare pentru Impartasanie dupa asemenea pacate, cu canaoane foarte mici sau chiar fara canoane. Persoana cu pricina crede ca e in ordine, repeta pacatul, se spovedeste iar si tot asa. Habar nu are ca mantuirea ii este amenintata.

Dumnezeu sa ne scoata in cale persoane induhovnicite la vremea potrivita!