Citat:
În prealabil postat de aliscami
De ceva vreme nu reusesc sa-mi inteleg sotul, simt pentru el un singur lucru URA. Dar traiesc cu speranta ca voi reusi sa scap de acest sentiment deoarece cred in ajutorul lui Isus si al Maicii Domnului. Mai ales ca avem si un copilas minunat dar asupra caruia a inceput sa se reverse toata dusmania din sufletele noastre. Desi are doar un anisor plange la fiecare cearta si este foarte agitat de cate ori ma simte nelinistita. Cum se poate ajunge de la dragoste nemarginita la ura nemarginita? Mai exista cale de inoarcere? Cred ca ne iubim incontinuare si desi suntem oameni cu frica lui Dumnezeu ne aruncam cuvinte urate si vorbe nedrepte. Personal, chiar daca "maine" va trebui sa ma despart de el, ma intereseaza un singur lucru: sa scap de sentimentele de ura pe care le simt zilnic pentru acest om.Prefer si saracia si singuratatea dar vreau liniste sufleteasca.
Acest sentiment ma domina si imi macina sufletul. Nu am pace si liniste, nu ma pot concentra la nimic...Cum sa scap? Care-i leacul pentru asa ceva?
|
"Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Sa nu-l urasti pe sotul tau. Sa te gandesti ca Dumnezeu il iubeste, asa cum e el, si ca a patimit, s-a rastignit, a murit si a inviat si pt el. Si eu am urat, si cand imi spunea duhovnicul meu, ce ti-am spus mai sus, incepeam sa plang. Stateam si ma gandeam. Dumnezeu il iubeste, si eu il urasc. Daca ai un duhovnic, vorbeste cu el sa te ajute. Prin rugaciune poti alunga ura din inima ta. Numai bine si Doamne ajuta!