[aliscami]

Si eu ma consolez la fel si chiar am observat ca intr-adevar acolo sus este cineva care uneori face dreptate. Dar oare de ce nu reusesc sa ma bucur de lucrul acesta?! Nu-i doresc raul pentru ca asta ar insemna sa-mi bat joc in primul rand de mine si de principiile mele. Insa...undeva acolo, in sufletul meu, parca mi se pare ca se face dreptate. Repet, nu ma ajuta cu nimic sa i se intample lui ceva rau. Vreau doar ca eu sa pot fi linistita si nu mai reusesc, de cativa ani...Probabil din cauza singuratatii. M-am cufundat in carti, m-am inchis in mine si desi el era cel mai bun prieten al meu a ajuns ceva care imi lasa mereu acele noduri in gat de care nu mai reusesc sa scap.Cred despre mine ca sunt o persoane exemplara m-am scarificat vesnic cu si pentru el, mergem la biserica mereu suntem intr-adevar persoane smerite, lumea crede ca suntem un cuplu si o familie exceptionala dar in casa numai nervi si cuvinte grele. Macar daca ar fi injuraturi as spune ca e vulgar si cu asta am incheiat dar sunt lucruri mai grave pe care nu le pot accepta si desi incerc pe toata caile nu merge...