Fratilor,
am citit ceea ce s-a scris la acest subiect. Cu unii sunt de acord, pe altii nu-i inteleg, iar cate unul chiar..."bate campii".
Recunosc ( cum am mai facut-o si cu alta ocazie) ca personal
nu il inteleg deloc pe pr Arsenie Boca. Cu tot efortul meu
nu pot citi macar (darmite intelege..
iarta-ma pr Arsenie..) cartea pe care am primit-o in dar "Cararea Imparatiei".
Poate ca gresesc fata de sfintia sa,
dar prefer sa gandesc astfel decat sa merg pe un drum gresit. Cine stie?!. cand va fi canonizat poate voi simti/gandi altfel.
Poate e de vina "doar" aceasta
mareee disputa intre "
ai nostri" si "ai vostri". Sau poate, e de vina
doar mintea mea ingusta..si ideiile din ea.. preconcepute (dealtfel!!) si reticente la ceea ce
inca nu este recunoscut de Biserica.
Nu spun ca
NU este un parinte cu o viata deosebita, spun doar ca eu una
NU ii inteleg scrierile/ideiile. DEci a nu se intelege ca fac la randu-mi ceea ce am criticat de atatea ori la altii!!
Nu neg ceea ce NU inteleg! Ci spun simplu si deschis; nu il inteleg!
Acelasi sentiment il am si fata de parintele Ilarion Argatu de la Boroaia. Iarta-ma si tu parinte! Desi am fost acolo..nu am inca curajul sa-l numesc sfant. Daca eu sunt in greseala sunt convinsa ca si el si pr Arsenie ma vor ierta.. Pentru ca indoiala mea, nu va putea nici lua (daca este) nici adauga (daca nu este) sfintenia.
Asta e parerea mea personala si nu am pretentia sa afirm ca este cea buna..dar! Concluzia pe care o trag in urma citirii materialelor legate de aceste subiecte este:
Certurile dintre crestini, legate de sfintenia unuia sau a altuia nu au alt scop
decat de a aduce o unda de indoiala (chiar vrajba) intre fii Bisericii. Stiut este ca:
Sfintenia unui om trecut la Domnul nu este data de Biserica sau om, ci de Insasi Mantuitorul care are grija sa-l infatiseze pe cel care a primit Bucuria Nestricaciunii si a Vietii Vesnice inaintea oamenilor. Fie descoperindu-i faptele minunate, fie prin prezenta trupului neputrezit.
In acest caz, Biserica nu are nimic altceva de facut decat
sa recunoasca si sa legalizeze ceea ce Hristos a declarat deja Sfant!
A proclama noi inaintea acesteia sfintenia nu cred ca e intelept lucru. Personal, am stat de vb cu multi duhovnici dar niciodata nimnei nu mi-a spus deschis in fata; draga, este sfant! Ci s-au exprimat cu evlavie dar fara a rosti cuvantul sfant.
Habotnicia unora si extremismul nu are nicio legatura cu viata sfantului...ba chiar ii poate aduce grave "ponoase".
DA! Sa ne iubim sfintii, sa le aratam cuvenita evlavie, dar sa ne exprimam cu dreapta socoteala, pentru a nu sminti pe cei mai slabi (ca mine..) prin exuberanta..noastra duhovniceasca.
Am un exemplu concret (ca intotdeauna
). In Grecia parintelui Paisie Aghioritul nu i se spune sfant! Ci simplu si cu adanc respect "Gheronda". Am avut ocazia sa vb cu o maica romanca la Surotti si acolo eu am spus. Il iubesc nespus pe acest minunat sfant! Mi-a spus simplu si cu o mare dragsote in voce.
Nu il numi inca sfant, spune-i simplu gheronda. Si
el te va iubi la fel de mult...
Concluzia?:
Nu se vor sfinti/canoniza sfintii cand vrem noi ci cand va randui Domnul!
Iartati-ma parintilor dar eu altfel nu pot gandi/simti acum. Poate pentru rugaciunile vostre, voi invata sa va simt/iubesc cu adevarat.
In rest, bucurie tuturor!
Am uitat sa va spun ceva.. Am o intrebare care ma framanta de ceva timp..
De ce nu s-a pus problema canonizarii si a
Parintelui Paisie Olaru? Este recunoscut in tara si peste hotare ca un mare duhovnic. Sunt nenumarate minunile petrecute la mormantului sfintiei sale.
Este numit de parintii Sihastriei "Steaua luminoasa".
Atunci, de ce nu se spune nimic despre acestea? Oare sa fie vorba de smerenia carateristica a parintelui? Sau de ce??..
De ce oare l-am uitat pe blandul parinte Paisie al nostru, fratilor?