[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Pictura de la Draganescu este testamentul sau. BOR l-a lasat sa picteze asa pentru ca era singurul compromis prin care il putea tine practic in biserica impotriva dorintei securistilor. Nu este intru-totul canonica. Nimeni nu sustine aceasta. Ca putea sa picteze si altfel, canonic, este evident si marturie sta pictura de pe bolta altarului de la Biserica Sf Elefterie din Bucuresti. Avea studii superioare de pictura si nu se pune problema in termeni de frumos sau urat, de canonic sau nu, de ascultare sau spirit rebel. Cine afirma ca Sf Arsenie Boca nu facea ascultare fata de BOR este complet in afara subiectului. A indurat orice si nu a spus nici un cuvant impotiva BOR. Cine nu a citit si nu a incercat sa vorbeasca cu cei care l-au cunoscut, de la oameni fara pregatire teologica si pana la mari ierarhi, ar face bine sa isi tempereze elanul defaimator. Sunt suficiente cozi de topor in aceasta tara.

Este firesc ca atunci cand ai o nelamurire sa intrebi. Imi pare un frumos act de incredere si sinceritate. Dar sa vii pe un forum crestin ortodox si sa arunci cu rautati in stanga si in dreapta, fara sa ai habar despre ce vorbesti, doar pentru ca ai dreptul la o opinie, asta este pacat.

Pentru cei care si-au facut o datorie din a-si etala rautatea, iata ce le spune Sf Arsenie in cuvantul de inceput din "Cararea Imparatiei", o carte de exceptie pe care "eminenti depozitari ai culturii patristice" nu au considerat-o demna de nivelul lor:

"Adunatu-s-au aci o seama de cuvinte, - raspunsuri la atatea lacrimi... si unele si altele se adunau la masa sfintei spovedanii, unde mila lui Dumnezeu stralucea in ele, ca soarele in picurii de roua.

Stralucirile acelea, prinse din lacrimi, impreuna le dam - Parinte si parinti - invataturi din vreme urmasilor, in neam si-n neam, ca sa nu mai orbecaiasca si ei in noaptea nestiintei si a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, intuneca vremile si prea adesea crunta pamantul.

Este o singura cale senina: trairea invataturii crestine, in toata adancimea ei si in toata sinceritatea noastra. Asta ramane singura cale sigura, pe care trebuie s-o invatam mereu, in fiecare rand de oameni.

Cu parinteasca iubire, tuturor ostenitorilor, si cu multa smerenie, la toti crestinii."

Inca o data, va rog frumos, oferiti 30 de minute din timpul vostru si vizionati filmul polonez "Most (The Bridge) si incercati pentru o clipa sa va inchipuiti acel tren al vietii care ii duce pe semenii nostri catre Iad. Nu se poate sa nu va zguduie sufletul aceasta privire desprinsa de lume si sa nu simtiti nimic pentru aproapele vostru care se duce catre pierzare. Si, poate asa intuim o farama din durerea imensa din Cer si din sufletul sfintilor inca in viata de aici, cand vad ca, in ciuda tuturor avertismentelor si dovezilor de necontarzis, oamenii aleg sa mearga, generatii dupa generatii, incolonati in timp, spre moarte si chin tractand cu patimile lor prezentul si viitorul. Asa, poate veti simti ceva si din durerea uriasa din sufletul Sf Arsenie Boca, care isi vedea neamul ducandu-se in pacat in ciuda eforturilor pe care le facea. Ce credeti ca simte azi parintele Arsenie Papacioc, sau parintele Iustin Parvu cand vad unde ii duc vagoanele pierzarii pe parinti si pe copiii condamnati de proprii lor parinti? Ne oprim oare vreodata din iuresul cotidian impartasind durerea Lor? Suspina ceva in noi odata cu Maica Domnului? Plange vreo icoana a sufletului nostru cand ne aducem aminte cat de orbi si de nesimtitori suntem?

Si atunci, cum de ne miram ca Sf Arsenie Boca a mai certat cand si cand pe cineva in public pentru cine mai stie ce pacate. Atat ati retinut din ce a facut Sfantul printre noi? Nu va fie cu suparare, dar asta este o dovada ca inca nu puteti vedea binele si frumosul. Veniti si faceti incercari disperate de a desfiinta o personalitate ascunzand tot ce a facut in spatele unui ceva care vi se pare neconform cu perfectiunea fratiilor voastre.

Il comparati cu parintele Arsenie Papacoic. Sa va spun un secret. Si parintele Arsenie Papacioc se mai rasteste cand si cand la cate unul care depaseste cu mult masura. Asta ar trebui sa tinem minte despre dansul? Va inchipuiti ca Sfintii nu au avut momente cand au ridicat tonul sau cand pedagogia lor nu a fost chiar cea mai blanda?

Si, dincolo de toate acestea, intreb pentru a nu stiu cata oara:
cine suntem noi sa ne permitem sa judecam personalitati de talia Sf Arsenie Boca? Nu cumva suntem cei pentru care Sfantul uda podeaua bisericii sau a chiliei cu lacrimi cerand Mila Domnului pentru noi?

Doamne-ajuta!