[Jane Says]

Eu o inteleg pe Sophia, eu am trait nelamuririle astea mult mai acut si dureros acum o vreme.
Mi-aduc aminte ca in urma cu vreo 3 ani si ceva am fost impreuna cu mama mea in casa parintelui nostru duhovnic si l-am ajutat sa-si puna ordine in sutele de carti pe care le avea intr-una din biblioteci. Nu eram casatorita pe atunci, traiam in pacat, nu ca acum n-as trai, dar atunci le comiteam urat de tot. Si stand eu pe jos intre mormanele de carti, cu intentia de-a le sterge de praf si de-a le organiza, tot deschideam una alta si citeam la intamplare.
Peste tot scria de curatie, de taina nuntii, de dragostea trupeasca al carei scop este nasterea pruncilor, de pacatul perversiunilor, toate lucrurile acelea mi se pareau EXASPERANTE si IREALIZABILE si am inceput sa plang cu cartea-n mana, o inchideam, luam alta si tot asa. Din fericire nu ma baga nimeni in seama, uneori si daca vezi ca omul plange, e bine sa-l lasi. Multa vreme m-am luptat cu gandul ca lucrurile astea sunt mult prea restrictive, ca pana la urma ce rau fac daca ma imperechez cum vreau eu si cand vreau eu, daca e dragoste la mijloc. Oi fi si hulit impotriva lui Dumnezeu si-a Sfintilor in sinea mea, nu mai stiu.

Nicidecum nu sugerez ca Sophia ar trece prin asa ceva!

Insa si eu mi-am pus atunci niste intrebari legate de restrictii si ma rodea faptul ca unii traiesc in "alb" si ma gandeam ca e o aberatie sadica si plictisitoare, ca moare toata pasiunea, ca e crud din partea lui Dumnezeu, ca whatever, ca un preot, chiar si sfant, e mult prea intransigent cand scrie asa ceva, ca daca ar fi dupa ei nu s-ar mai mantui nimeni, ar trebui sa murim toti virgini, cine se cred ei sa-mi puna mie lege trupului si sa vina cu canoane si pedepse (ca asa le percepeam atunci), ei care vad numai pacat si necuratie la tot pasul, paranoici ce sunt.

Nu mai stiu cum s-au rezolvat toate astea in capul meu, chiar nu mai stiu. Dar s-au linistit apele intr-un final, acum inteleg un pic altfel lucrurile astea. Daca ar fi sa spun ceva unui om care mi-ar cere sfatul sau o parere legata de cele ale credintei si practicii, i-as zice doar atat: uneori o sa fie foarte greu si o sa-ti vina sa te razvratesti si sa-ti iei campii, dar nu te lasa, zi, Doamne eu sunt prost si-ntunecat, cand o sa vrei Tu o sa inteleg si eu macar un pic chiar daca acum nu Te prea iubesc (ca sa nu zic mai rau).

Si pe urma o sa se faca un pic de lumina si-o sa fie mai bine. Adevarul e ca uneori e greu cu toate, si cel mai greu e cu incertitudinile si incalcelile din mintea noastra, mai ales ca uitam ca aceeasi solutie nu se aplica tuturor, ca Dumnezeu ne-a facut pe toti diferiti. Iar a-ti ciunti putin din orgoliu si din ego nu e echivalent cu a-ti ciunti din personalitate.

Nu stiu, Doamne, cum or fi altii, dar uite asa-s eu: descurca-ma.