Hartford, sa-mi fie cu iertare, m-am gandit daca are rost sa-ti spun sau nu gandurile mele.
Poate ca mai bine nu le spuneam.
Cum zice si cantecul: Țara noastră-i țara noastră...
Nu sunt sigur ca mai e si a ta. Depinde in ce scopuri ai plecat si in ce scopuri nu te-ai intors.
Stii ca la noi e o vorba: nu se poate si cu aia-n ... si cu sufletu-n rai.
Eu sunt de parere ca mama e aia care creste copilul si nu aia care-l naste si-l abandoneaza.
Eu nu-i judec pe aia care pleaca. Unii zic ca numai puturosi, comozii si cei care nu au pregatirea necesara raman. O fi.
Dar despre cei vrednici curajosi si extraordinari eu sustin ca bine ar fi sa aibe puterea si credinta incat sa ramana si sa reziste. Nu-i judec, si nici eu nu stiu daca voi avea putearea pana la capat de a ramane. Prin cele ce zic ma osandesc pe mine insumi in viitor.
Stii treaba cu ursuletul polar:
Ursuletul polar o întreabă pe mămicuța lui:
- Mami, e adevărat că și tata e tot urs polar?
- Da, puiule și tata e tot urs polar.
- Da' și bunicu' e tot urs polar?
- Sigur și bunicu' e tot urs polar.
- Da' și tata lu' bunicu', tot urs polar a fost?
- Da, tot urs, tot polar.
- Mami, eu fac ceva pe el de regn; mie mi-e frig!
Nu ma intelege gresit, eu nu zic de tine.
Eu doar zic ca sunt penibili usuletii care pleaca de la pol de frig si le povestesc maimutelor africane ce bine e la pol.
|