Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui : Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !
|