[Imogene]

Zis-a un altul: vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercetare a cuvintelor celor despre credinta usuca lacrimile si gonesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si cuviosilor Parinti, si ele iti vor lumina sufletul.

Si comentariul foarte bun al lui Savatie Batovoi.

"Nu se cade incepatorului, adica celui ce se pocaieste, sa se afunde in cercetarea dogmelor. Majoritatea scrierilor de acest fel au caracter polemic si pornesc usor spre inflacarare, incat cel care pana mai ieri se credea pacatos ajunge sa uite de sine si sa se inchipuie mare aparator ar credintei, cautand pe cei carora sa le arate cunostintele sale. Fiind in exclusivitate adresate mintii, scrierile dogmatice nu cer examenul practicii cu nevointele trupesti, incat cel inzestrat cu inteligenta fireasca usor se inseala, parandu-i-se ca detine toata stiinta. Mintea necuratata de patimi, prin astfel de lecturi, nu face decat sa-si schimbe subiectul framantarilor si al visarilor, pornindu-se spre o miscare necontenita, din pricina multimii si noutatii ideilor, unde nu mai au loc sa incapa plansul si aducerea-aminte de pacate. Pe cand vietile si "graiurile" (apoftegmele) sfintilor au caracter practic si duc la smerenie, de vreme ce ne pun inainte masuri duhovnicesti de care noi suntem foarte departe. Acelasi sfat, si la Ioan Scararul."