Azi iar m-am surprins urandu-L pe Dumnezeu.Pe motive de nimic,doar ca nu pot sa imi fac eu placerile vietii.
O fi buna marturisirea asta in public?
Daca as fi ateist,as avea o scuza,caci ei macar nu cunosc pe Dumnezeu(si anume mila Sa)
Dar eu implinesc vorba :"M-au urat fara temei!"
Acum referitor la topic,as rastigni oare pe Domnul ,chiar daca am momente de ura?Stiu ca IL rastignesc cu pacatele mele.Dar chiar sa IL urasc atat de tare,incat sa cer rastignirea Sa? Chiar atat de departe duce ura noastra?
|