[sofiaiuga]

În prealabil postat de Anodos

Alexandru-Bazil,

Cred ca raspunsul la provocarea ta tzine de libertatea personala a omului - trasatura divina, "chipul" dupa care a fost creat. Daca cineva ti-ar demonstra ca lumea asta exista, ti-ar limita libertatea prin mijloacele ratiunii. Adica esti liber sa consideri ca lumea asta nu exista, indiferent de demonstrarea contrariului. E o reducere la absurd la propriu, dar totusi o expresie a libertatii. Absurdul tine de caracterul relativ al libertatii umane, spre deosebire de cel absolut al libertatii divine. Daca citesti ce ti-am recomandat in mesajele mele anterioare de la acest topic, o sa intelegi mai bine.

Ai dreptate cand spui ca multa lume nu crede rational, dar asta nu e un motiv sa respingi credinta. Observ si eu cu tristete ca cine crede, nu gandeste, iar cine gandeste ... nu crede. Cele doua notiuni perfect compatibile - credinta si ratiunea - se exclud reciproc. Dihotomia lor este occidentala, nu ortodoxa.

Totusi, ai primit de cel putin doua ori un raspuns pertinent. "Demonstreaza-mi tu mai intai ca nu existam, si pe urma iti demonstrez si eu ca existam". Inteligent, patristic si ... feminin ! Pentru ca refuzul experientelor abstracte de genul celei propuse de tine si imbratisarea situatiilor concrete de viata e ceva tipic "sexului slab" - sper sa nu ma consideri "sexist" sau misogin acuma... Lumea asta se mantuie prin femeie.

Iarta-mi suspiciunile, dar sunt curios daca tu chiar urmaresti o discutie rationala sau daca ti-ai propus numai sa arati cat de irationali sunt credinciosii si sa demonstrezi, prin asta, cat de "nociva" poate fi credinta...

DACA GINDIM GINDIM IN RAPORT CU CEVA :IN RAPORT CU CREDINTA SAU CU NECREDINTA CACI NU SE POATE A FI DECIT DE O PARTE SAU DE CEALALTA DECI EU GINDESC DOAR IN RAPORT DE CREDINTA MEA ORTODOXA PT CA ALTFEL DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE E O PIERDERE DE TIMP.