Multe din cele ce putem citi despre monahism cred ca au fost adevarate in vremurile in care au fost scrie. Numai ca acum este ca si cum ai citi o carte despre China cu samurai si gheise, te-ai decide sa faci o colatorie acolo si cand ajungi te intrebi daca nu cunva ai gresit tara sau ai nimerit in alta poveste.
E frumos sa citesti despre cum a intrat pr Cleopa in manastire si a stat trei zile la poarta si multe istorioare despre duhovnici si ucenici care te fac sa visezi la o alta lume si parca parca ti-ai face boceluta sa pleci in cautarea lui Dumnezeu.
Totusi avem mare nevoie sa credem ca monahismul este ceva frumos si special. Fundamental si este cu toate hibele pe care fie le stim ca le-am trait pe propria piele fie incepem sa le intuim. Mi-ar place sa stiu ca exista pe undeva o manastire si o obste primitoare si iubitoare...macar asa pentru confortul alternativei.
Pentru ory: m-am gandit ca poate judecam din teama Si anume teama ca si noi poate am face la fel. Cica ceea ce nu ne place la altii aceea de fapt se afla mai intai in noi caci nu poti judeca ceea ce nu ti este/ poate fi familiar.
|