"pai crd ca cea ce sa practica in ortodoxie sunt doar inventi:De unde sa fiu eu sigur ca painea si vinu ala chiar se transforma in trupu si sangele lui Iisus,sau de unde sa stiu ca peste apa se coboara duhu sfant,pe cad in ocultism exista dovezi clare cand vine un spirit."

Neindoielnic ce spui, dar ia nota ca:

- Tu insuti esti fiinta spirituala
- Nu esti de cel mai inalt rang

Urmand o intrebare: cum te incredintezi ca faci bine ceea ce faci acceptand puterile si influentele unor fiinte spirituale a caror identitate nu o cunosti?

"nu pot sa am credita asta,ori cat m-as stradui,eu sunt ca Toma necredinciosu si intodeuna mi se strecoara indoiala in minte"

N-ai idee ce lucru adevarat spui. Chiar un ocultist care se respecta ti-ar spune sa nu te increzi in ratiunea proprie, necum sa-i ceri dovezi despre lumea nevazuta, caci creierul uman are in fiecare celula un limbaj codificat cu zeci de mii de "digiti", pe langa care cele mai sofisticate coduri din lumea computerelor par o mazgaleala cu creta pe perete pe langa operele lui Shakespeare.

Dar hai sa abordam un aspect concret. Iti citez o poezie, a unui autor roman (Ion Barbu) si te rog sa ne oprim ceva timp asupra sensurilor ei:

Grup

E temnita in ars, nedemn pamant
De ziua, fanul razelor inseala
Dar capetele noastre, daca sunt
Ovaluri, stau, de var, ca o greseala

Atatea claile de fire stangi !
Gasi-vor gest inchis, sa le rezume?
Sa nege, dreapta, linia ce frangi:
Ochi in virgin triunghi taiat spre lume.

Suna absurd, dar Ion Barbu e un poet exemplar pentru instrumentele de care are nevoie ratiunea ca sa pricepem cel putin propria limba. Abia dupa aceea putem explora ceva nou care ni se vorbeste. Altfel, orice lucru nou pare de neinteles, de necrezut, irational. Credibile si rationale par numai lucrurile cu care suntem deja obisnuiti. Imagineaza-ti un egiptean de acum 3000 de ani vazand un spectacol la opera. Pentru el un bec electric ar fi o manifestare a zeului luminii! Un automat care pentru noi e banal ar fi un alt zeu, si tot asa. Ce trebuie sa facem, sa-i spunem omului sa ia de bun "cu forta" ce-i spunem noi? Pai ar fi amuzant, cel mai probabil nu ne-ar crede. E la TV pe National Geographic o emisiune despre oameni din triburi din varii locuri neatinse de civilizatia occidentala pe care-i trimit in tarile avansate tehnologic. Oamenii aceia, vazand cum traim, considera ca foarte mare parte din ce facem este absurd. CAND AJUNGEM SA NU MAI FIE ASA - CAND AVEM UN LIMBAJ COMUN.

Asadar, daca-mi dai voie, o sa fac un exercitiu pe care l-am iubit foarte mult inca de pe vremea cand eram in liceu si credeam ca o sa devin poet, nu medic: discutie despre cate intelesuri poate avea o insiruire de cuvinte aparent lipsita de sens.
De acord? Ma urmezi putin? Promit ca nu apartin ordinelor rele de vrajitori :) Zana care m-a invatat sa citesc poezie parea o tipa buna :)