Citat:
În prealabil postat de AlinNNN
Am monente cand ma inoesc de credinta crestina,de evangelie,de spovedanie :adica dc trebue noi sa mergem la preot pentru ca sa ne spunem pacatele ,nu pot sa i le spun direct lui dumnezeu.Apoi religia mi se pare ceva inventat de preoti pentru ca sa aiba de castigat si sa ne manipuleze.Sau de unde sa fiu eu sigur ca biblia nu e inventata de cineva inteligent ca sa pacaleasca niste prosti.De unde sa stiu ca biblia este adevarata?Alta faza e ca biserica nu accepta stintele oculte cei care pe vremuri indrazneu sa citeasca o carte sau sa invete pe asa ceva erau asrsi pe rug si supusi celor mai aspre torturi.Despre mortile acestor oammeni si torturile la care au fost supusi de catre crestini nu se vorbeste dar despre viata lu nustu ce sfant care poate nici nu a existat se vrobeste dc?
Va rog lamuitima si pe mine!
|
si mie mi se mai intampla,dar am descoperit un remediu eficient(pe la langa Sfanta Scriptura-daca la tine nu functioneaza).Uite niste vorbe care pe mine ma linistesc intotdeauna:
"Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat și cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Și cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârșire liniștit. În aceste momente eu îi iubesc pe alții și găsesc că și alții mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credință în care totul pentru mine este limpede și sfânt. Acest simbol este foarte simplu.
Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rațional, mai bărbătesc și mai desăvârșit decât Hristos. Și nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aș prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul."-Dostoievski