Dumnezeule mare, tine-ma! ah Doamne mandria asta, cum nu ne lasa Doamne, ne ofera toate pe tava ca noi vorba aia suntem fiinte destepte, noi stim , noi avem stiinta Dumnezeule astazi.. auzi tu sa mai credem noi azi in diavol.. haha ha!! ne rad si curcile a zis cineva! nu avem nevoie Doamne de smerita cugetare adica sa accept eu ca sunt un inselat pacalit de diavol in toate secundele si straturile vietii si ale sufletului meu, pana dincolo de mine eu sunt un inselat si niciodata nu voi avea lumina Doamne, cand voi crede ca am apoi am imbratisat inselarea cu mare putere.. ma mandresc Doamne , iarta-ma dar mandria nu pot, nu pot sa nu o urmez, ea imi spune ca nu trebuie sa fiu prost si incuiat,ca adevarul nu este simplu , nu mai imi pasa mie din cauza ei de dobandirea Duhului sfant , respingandu-ma pe mine insumi, ah amar mie, amar mie ca inselare sunt tot si minciuna si iubire de minciuna, ca de-ar invia toti proorocii si toti sfintii Tai Doamne sa-mi spuna Adevarul Tau si chiar Tu Doamne , eu am mandria si parelnicia mea, eu iubesc sclipirile, nu pot sa ma detasez de ele, ca mie imi spune mandria ca Tu cica ai fi mai maret daca eu ,noi nu am fi singurii din univers,ea , mandria asta blestemata imi spune ca iti fac inca si un favor dar Doamne Tu incerci sa-mi spui ca eu sunt nimicul chemat la dumnezeire.. dar eu prefer sa fiu nimicul care crede ca stie ,care crede ca are opinii ,care se crede luminat , care se crede pe calea pe care cei ingusti la minte nu vor sa intre, asta sunt..eu astazi am stiinta, eu nu pot pricepe maretia acestei taine, ca Tu Doamne ai binevoit sa creezi din nimic o maretie, si in miezul acestui nimic m-ai facut pe mine mic, si mi-ai aratat clar ca sunt un nimic ca sunt din nimic, dar acest nimic Tu vii si traiesti in El si faci nimicul asta sa simta ce simti Tu sa fie una si aceiasi fiinta cu Tine.. Tu Doamne in seara acea in care m-am lasat rastignit mi-ai aratat ca inca si maimult decat pe Tine ma iubesti pe mine nimicul care nu te mai vad care nu te mai vreau, care ma incred in mine, care am acum alte teorii, ba inca si in numele Tau Doamne de multe ori.. sunt inselat Dumnezeule, si stau in inselare ca intr-un mormant si noapte imi este mie patima parelniciei.. izbaveste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta, CURATESTE-MA DOAMNE de ceea ce sunt, de ceea ce gandesc, ca iubesc Doamne tot ce-mi pare luminos, iar ce e simplu si ecurat iad imi este Doamne.. amar mie.. cine ma va izbavi din starea aceasta? coborarea la iad? golirea de sine?renuntarea la parerile mele si de mi le-ar intari ingerii luminosi? da Doamne am sa fac voi Ta nu voia mea.. sa urasc ceea ce sunt si ceea ce creaza mintea mea? sa nu mai am gandurile acestea si sa le inving prin cele bune? sa ajung cu timpul sa nu mai am nici gandurile cele bune ci sa fiu gol? si atunci va incepe iluminarea Ta Doamne?Am inteles Doamne, in mainile Tale imi incredintez sufletul meu..