Citat:
Īn prealabil postat de inorog
Multumesc, dar de cand discutam aici n-ai citat o referinta serioasa. Normal ca nu ti-am citat nici eu, ca nu eram asa fraier sa-ti acopar golurile din educatie cu mana proprie. Asa cum pari sa functionezi, esti cazul tipic care se bazeaza pe cultura de hearsay si inferente precar construite. In ce ma priveste, poti sta linistit, daca nu se intampla altceva, ai sa ai ocazia sa auzi lucruri destul de precise. Ti-as fi recunoscator sa fii oricat de destept dar sa nu ma consideri asa prost incat sa iti tolerez sa scoti din context lucruri. Am relatat sumar (si oarecum in afara contextului discutiei respective) ce lucruri sustinea Aristotel despre timp. Si nu, timpul nu e definit in nici un fel acceptabil, face parte din notiunile zise "fundamentale" ale stiintei. Sensul de curgere definit in teoria probabilitatilor e o teorie, dar nu e nici exhaustiva si nu explica fundamentul notiunii ci numai o valoare de intrebuintare. Daca pentru tine faptul ca te scuip in obraz (adica scuipatul are un sens de miscare) e acelasi lucru cu chimia salivei, tocmai ai mai demonstrat odata ce fel iti construiesti judecatile.
|
Imi pare rau, eu nu am afirmat ca stiinta a definit intr-un mod absolut sau acceptabil timpul. Am sustinut doar ca, de la Aristotel incoace, religia nu a avut nimic de spus in domeniu, in timp ce stiinta a schimbat intr-un mod fundamental viziunea asupra lui. E vorba de doua viziuni diferite in modul de abordare a cunoasterii: pasi mici si siguri in directie buna vs pasi mari intr-o directie aleatorie.
Cit despre lucruri precise, parca incepusem de la afirmatia ta cu privire la spatiul de stocare din ADN care e prea micut si iti cerusem niste referinte. De atunci am avut parte numai de crize de isterie.