"De ce oare Dumnezeu este asa de rusinos si sfios?.
Poti sa-mi spui?"

Dumnezeu nu se prezinta pentru nimic in lume si in univers "in general". Nici tatal tau cand te-a conceput nu a trait conceptia "in general". De ce se spune ca minunea care ne face (mai) credinciosi este echivalenta nasterii?
Poate Dumnezeu asa cum il vezi tu este rusinos si sfios nu pentru ca asa e El "in general" ci pentru ca asa esti tu. Bine, excelent. Cauta-l pe Dumnezeu in sfiosenie si in delicatete. Oare un embrion de 7 zile poate fi "agresiv"? Oare putem dezgropa samanta in fiecare zi ca sa "masuram" si sa "ne convingem" ca a crescut sau nu?

Nu cauta pe Dumnezeu in interactiuni tari, in lucruri care sunt atat de contrastante ca ziua cu noaptea. Daca lucrurile sunt cum spui tu, acest soi de cautare nu ti se potriveste si risti sa te raneasca, pentru ca evenimente asa cum descrii tu, tari si cu rasunet, exista, dar ele atrag si oameni rai, si certuri, si ura, tocmai pentru ca sunt puternice, sunt sursa de putere si fascineaza pe cel mai bun prieten al nostru si cel mai mare dusman: mintea, la un asemenea grad incat pierdem frecvent controlul. Cauta pe Dumnezeu in lucrurile aparent fara semnificatie, dar care ies in evidenta discret tocmai pentru ca ceva din tine iti spune ca e imposibil sa fie din intamplare. Aceste lucruri un mare poet roman (Nichita Stanescu) le numea "necoincidente". Ele sunt atat de delicate, atat de volatile incat, cand le surprindem, e aproape cu neputinta sa le descriem. Dar ele sunt cele care cu adevarat ne schimba perceptia.

Ca sa-ti spun un cuvant cheie, exista Dumnezeu cel care straluceste ca mii de sori, dar exista si Dumnezeu-catalizatorul. Noi oamenii ca sa combinam azot cu hidrogen in chimia minerala avem nevoie de reactoare cat un bloc mai mic, de mii de grade Celsius si presiuni ca pe fundul oceanului. In cer, azotul e convertit la nitrati prin puterea fulgerelor, care nu mai e nevoie sa fie descrisa. Pe camp, biata fasole si rudele ei fac din azotul aerului azot organic (proces fara care campurile ar fi epuizate in scurt timp de fertilitate) pur si simplu la lumina soarelui, cu ajutorul unor bacterii. Dumnezeu cel timid si rusinos si sfios lucreaza pe cai asemanatoare. Noi asteptam sa tune si sa trasneasca si el e gradinarul care creste o planta mai speciala in curtea de alaturi. Si risc sa-ti spun ca e si mult mai accesibil, ca nu e cu zgomot mare, nici cu razboi. E suficient sa crezi ca pentru tine poate fi in felul asta si sa cauti cu incredere. Poate dura o viata, dar gandeste-te ca de aceea ni s-a dat viata. Stim noi de azi ce catalizam noi insine cu ea maine?

Darwin este citat frecvent pentru "evolutionism" dar mie imi place sa-l citez pentru un rationament splendid si delicat. Stia cineva inainte de el de legatura intre fetele batrane, trifoi, miere si lana? Iata: fetele batrane ale Angliei acelor vremuri cresteau pisici sa le tina de urat. Acest obicei starpise o buna parte din soarecii de camp si sobolani, principalii dusmani ai stupilor de albine. Albinele polenizeaza trifoiul, cu care se hranesc oile, care produc lana. Acesta este un lant simplu al vietii, dar nici pe acesta nu-l vedem usor, desi este sub ochii nostri. Exista in Biblie o intreaga intelepciune simbolica raspandita in mici amanunte care ne ascut mintea tocmai ca sa sesizam asemenea legaturi subtile. Cauta acolo si vei gasi nu o minune, ci lanturi de minuni...