Poate pe unii i-a mirat și ei cred că am exagerat (
și se poate chiar să aibă dreptate) că (
am greșit când) i-am pus acolo ca oameni politici importanți ai viitorului UCS-Carol al II-lea pe
Lucrețiu Pătrășcanu ,
Emil Bodnăraș și pe
Ana Pauker , dar dacă le studiem atent viața se vede că au și părți bune... și se înțelege din viața lor grea cum de au ajuns în tot felul de situații de neânțeles pentru noi ceilalți creștini, ca să slujească sovietului suprem o vreme sau naționalismului comunist ocult și ateu, dar iată mărturii a unor atitudini pentru care au plătit cu viața:
„Împreună cu Emil Bodnăraș, este reprezentantul PCR la negocierile secrete cu PNL și PNȚ,... (
purtate cu scopul de a întoarce armele și a ne elibera țara de naziști și hortiști). După
(arestarea dictatorului ce se opunea deciziei Regelui și partidelor de a întoarce armele) lovitura de stat
(”lovitură de stat”) a regelui Mihai din 23 august 1944, intră în noul guvern al lui Constantin Sănătescu. Este unul din reprezentanții României la semnarea armistițiului cu URSS, la 12 septembrie 1944, și la Tratatele de pace de la Paris din 1947.
În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele ”
Înainte de a fi comunist, sunt român” . Va fi acuzat de naționalism burghez și arestat de proprii colegi de partid în 1948, după care este condamnat la moarte și executat în aprilie 1954„ (LP)
”A urmat Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, absolvit "cu distincție" (1924); Facultatea de Drept de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași; Școala Militară din Timișoara (1927, ca șef de promoție) și Școala specială de ofițeri de artilerie din București (1930, ca șef de promoție).
.........
Anumiți istorici afirmă că Bodnăraș a avut un rol cheie în influențarea deciziei lui Nikita Hrușciov de retragere a Armatei Roșii de pe teritoriul României în 1958.
..........
Emil Bodnăraș a decedat la data de 24 ianuarie 1976 în București și, spre deosebire de ceilalți lideri ai partidului care erau înmormântați la Monumentul Eroilor Comuniști din Parcul Libertății, rămășițele sale pământești au fost puse într-un sicriu de metal masiv și înmormântate, la dorința sa, într-o criptă de lângă biserica construită pe banii lui în satul natal, Iaslovăț din județul Suceava. ” (EB)
”..............regimul comunist de la București, condus de Ana Pauker, Gheorghiu Dej etc. a permis (și la început, într-o oarecare măsură, chiar a încurajat) o emigrație, de bunăvoie, a unui număr mare de evrei din România spre Israel (
emigrația era aproape total prohibită)..........
În anul 1952, în cadrul unui val de epurări, inițiat de Gheorghiu-Dej și inspirat după modelul altor campanii și procese orchestrate în URSS și în toate țările aflate sub dominație sovietică, a fost, deodată, acuzată de "cosmopolitism", de "deviere de dreapta" și de activități "antipartinice", de sabotarea colectivizării agriculturii și de legături cu legionarii, cu agenți străini, cu sioniști etc. A fost exclusă din Partidul Muncitoresc Român (cum se numea atunci partidul comunist). În februarie 1953 a fost supusă unui șir de interogatorii în vederea unui proces politic, dar la numai o lună și jumătate după moartea lui Stalin, în luna aprilie 1953, a fost eliberată din închisoare și ținută mai mulți ani în arest la domiciliu.” (AP)