Va multumesc, nu am intentia sa fiu "inteligent", m-as bucura "fara margini" sa se reduca certurile sterile care indeparteaza oamenii si de ei insisi si de cunoasterea care foloseste omului.
Concordant cu interpretarea de mai sus exista numeroase pasaje la Sfintii Parinti care arata ca proorocii prefigureaza fie functii fie fapte ale Mantuitorului. De exemplu, un parinte filocalic spunea cam asa "impiedica-ti mintea sa fie stapanita de amoreul duhovnicesc" vorbind de lene, nepasare, adormire in cele materiale. Explicit spun mai multi parinti ca Moise nu este numai omul Moise ci si un "chip al mintii vechi". Orice interpretare noua este un risc, dar indraznesc sa cred ca atata vreme cat nu contine nimic necuvios fata de dogma si traditie, nu se departeaza cu nimic de invataturile importante ale bisericii. Parerea mea este ca Biblia nu se refera si nu isi asuma in mod direct nimic din care sa se poata transa "creatie vs. evolutie" pentru ca Biblia nu are in fond acest scop. Putem asuma insa o parere cam asa: Adam conform Genezei este convocat sa "dea nume" creatiei vazute, deci corpul uman pana azi, desi privat prin cadere de suveranitatea aceasta, contine in mod firesc functii care reprezinta cea mai inalta etapa a dominatiei unei fiinte vii asupra materiei vii. Nu putem sti daca restul regnului animal a fost creat dintr-o data sau de fapt chiar a evoluat, intrucat evolutie in regnul animal se produce pana azi, noi fiind foarte "recenti" si totusi putand surprinde unele aspecte ale ei. Aceasta nu exclude cu absolut nimic interventia divina nu numai reglatoare ci si categorica in biologic, poate ar trebui sa depasim dualitatea (falsa dupa mine) creatie-evolutie care e in fond un "artefact" al lumii catolice. Pentru un ortodox dupa parerea mea "zidire" inseamna un proces, o lucrare, este inevitabil asa. Nu numai ca biologia nu poate exclude interventia unor forte nevazute, este incredibil pana la ce grad de finete pare a functiona tocmai ca un instrument al lor.
Se poate naste intrebarea legitima "de ce Sfintii Parinti care erau vazatori cu duhul nu au teologhisit expres ca sa acopere acest capitol al cunoasterii". Raspunsul pe care mi-l pot da este ca abia azi devine vizibil ce pericole cumplite ascunde stiinta folosita rau. Imaginati-va ce dezastru putea starni, la nivelul de violenta si confruntari brutale intre civilizatii care se desfasura in Evul Mediu, ca un parinte spiritual sa aduca pe lume cunostinte legate de cele mai intime mecanisme ale geneticii. Ar fi fost desigur echivalentul insusirii unei arme atomice de niste liceeni frustrati. Nu suntem departe nici acum, insa poate e altfel plasata problema, si anume genetica oricum a avansat pana la un nivel periculos pentru fiinta umana, putem influenta lucruri intr-un mod de negandit pe vremuri. Este timpul sa ne intrebam in ce fel este deschis biologicul la influente ale lumii nevazute, si sa tinem cont de descifrarea posibila a Scripturii de pe alte coordonate intrucat cunoasterea asupra corpului uman a devenit mai subtila. Ori Scriptura pare a se referi la functii extrem de "subtiri" ale acestui corp, tocmai ca vorbeste nu despre orice corp, ci despre Intrupare.