Vorbim cu usurinta de iertare, dar despre iertare nu poate fi vorba decat atunci cand exista ceva care s-a facut in paguba sau in detrimentul cuiva. Nu e de la mine, e din Jurnalul fericirii. Ma gandesc la semnatura lui Podolski: oamenii te iarta daca ai facut o crima, dar nu te iarta daca esti fericit. Pai de ce ar trebui sa te ierte niste oameni daca ai facut o crima? trebuie sa te ierte familia victimei, cei carora le-ai facut raul, nu unii care nu au nicio legatura cu ce s-a intamplat. Sau ce rau le faci oamenilor daca esti fericit? Dar asa ne simtim noi lezati cand cineva face sau spune ceva, nu neaparat impotriva noastra, ci a altora. Cum pot eu sa spun: te iert pentru ca l-ai injurat pe cutarita? cutarita trebuie sa te ierte, nu eu.
Legat de barfa... si pe mine ma roade in viata reala.... Tacerea e de aur. si discernamantul, dreapta-socoteala e o virtute rara. Despre un om se poate vorbi si de bine, si de rau, dar unii prea suntem tentati sa vedem defectele care tin de o mana de pamant si sa ignoram calitatile.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Last edited by glykys; 23.01.2010 at 00:18:15.
|