Eu ma refeream la greseli mai mari. Astea cotidiene nu sunt chiar atat de complicate si parca spontan iti vine reactie in fata lor.
Parerile sunt judecati de valoare caci se formeaza prin generalizare si de aceea trebuie sa fim atenti caci deseori se apropie de judecata celuilalt. Nu poti sa ai o parere intemeiata despre celalalt, caci nu-l cunosti cu adevarat si de aceea, pe cat posibil, cred ca e bine sa eviti sa oferi stigmate.
Greselile mai mari, secretele, care nu suporta prea multa vorba si care, odata discutate, ar putea rupe prietenii, pe acelea eu am rezerve sa le discut deschis. Mai ales daca este un om stimat pe care nici social, nici sufleteste nu sunt in masura sa-l analizez eu. Sa fii tu "curajosul" care spune deschis tot, fara sa ti se ceara parerea, fara sa fii in drept sa te pronunti, inseamna sa faci mult prea mult rau - nici nu avem intotdeauna capacitatea de a spune cui trebuie asa cum trebuie, fara sa distrugi suflete si fara sa jignesti.
In Biblie spune sa mustrii daca tie ti-a gresit cineva si chiar si aici trebuie sa fim prevazatori: cand stii tu ca nu ai meritat raul patit?