Citat:
În prealabil postat de mirelat
" Și intrând, trecea prin Ierihon. Și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut." (Luca 19, 1-10) |
Zaheu vine de la zavistie, iar aheii sunt niste greci foarte mincinoși și vicleni, criminali și perfizi... deci iata ce re-nume de terorist slujitor la tiran avea acest vameș, mai marele dintre ei, deci capul răutăților... cum ar fi un fel de alibaba și cei 40 de hoți, sau un fel de zapciu în cazul nostru sau un fel de mai mare între torționarii securiști, ceva gen Postelnicu nostru...
și acest Zaheu mic de statura, ca exemplu că răutatea nu șade în cât ești de înalt, care era foarte bogat nu s-a sfiit ca să se coboare de la rangul său înalt, de la nivelul bogăției sale ca să-și pună în practică planul său tainic foarte răutăcios caci el era pesemne foarte „curios” nu pentru altceva ci probabil din pismă căci iată ca ieșise la filaj; deci din pisma pentru renumele său răufamat, pentru slava deșartă de la popor, de aia era foarte curios ca să vadă cine este cel pe care-L urmeaza ”fraierii„ din popor în loc să le fie frică și groaza acelora de maimarele vameșilor, de el însuși, mai marele torționarilor... mai marele păcătoșilor... și precis se gîndea să-i vină cumva de hac Domnului, căci graba respectivă nu se poate pune decât pe seama gandului rău ce intrase în el
, și precis obijnuit fiind să-l urmeze, să-l pună în practică, voia degrabă să-l hăcuiască și astfel se suise in dud ca să se informeze despre adversar, să fileze și să ia notițe în memorie... deci nicipedeparte nu-l suise în pom dorința de mântuire ci era dorința vicleană și verva nebună și perfidă de a se informa despre viitoarea victimă sigură... căci doar el era maimarele vameșilor... mai marele tâlharilor cezarului... sau irozilor... sau păcătoșilor sau ai tuturor acestora la un loc!
Dar Domnul Hristos, care ii cunoștea perfect gîndurile și pornirile, trecînd pe acolo îl strigă: Zahee, Zahee degraba te scoboară din pom căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!
acest lucru incredibil ii dă peste cap toate planurile lui Zaheu! victima sigură venea și se preda de bunăvoie ca să locuiască o noapte singur în casa lui Zaheu... deci Domnul îl grăbește ca să-i facă planurile posibile întărindu-i graba lui Zaheu și nedesconspirându-i în fața mulțimii planurile lui mârșave care îl suiseră în dud, ca să mănînce din fructele săracilor în timp ce plănuia planurile tacticoase...
în acel moment coborându-se mirat că victima vine în casa călăului, bucuria mîrșavă a planurilor diabolice care îl suise in pom se transformă în bucurie descumpanită, bucurie dureroasă, bucurie tainică deoarece dându-și seama ca Iisus ii știa planurile ascunse ale inimii se regăsește față în față cu Lumina, și deși era în fața întregii adunari era clar ca doar Domnul știa ce este în sufletul său fară ca să-l facă de ocară în fața mulțimii... era lupta binelui cu răul care-l înghițise pe Zaheu încă din tinerețile sale, iar Domnul daruindu-se asemenea lui Isaak dar în cunoștiința de cauză mai marelui torționarilor arăta o încredere desăvârșită in Zaheu așa cum ar fi trebit să aiba Isaak în Avraam și Avraam in Dumnezeu...
deci traind brusc această dramă, veselia și bucuria mârșavă cu care l-a primit pe Hristos i se transformă încet în vinul noii legi, în bucuria lacrimilor de pocăință, în brusca fericire a singurei posibilități pe care o mai avea de a ieși din iadul în care locuia... și Zaheu, se pare printr-un miracol, apucă cu amândouă mâinile sufletului mâna Mântuitorului și așezat fiind, deci nu în pripă, văzând iertarea sa în ochii Domnului, simțindu-se liber de tot răul ce-i atârna pe conștiință și de sensul rău al vieții sale care-l ținuse atâta amar de ani captiv in boala profesională pe care o împlinea cu cinism, se hotărăște drept mulțumire să dea jumătate din averea sa săracilor iar cu restul sa facă dreptate în contra fărădelegilor proprii și personale...
la care, ca rasplată pentru fapta sa vrednică, Mîntuitorul îl face frate cu Sine adică frate cu Isaak... arătându-i ca de acum urmează să se aștepte la a fi jertfit și el împreuna cu Hristos... de către acest neam viclean și păcătos care se nemulțumea mereu pentru orișice zicând:
A intrat să găzduiască la un păcătos... deci deja amândoi erau socotiți de bobor capii di tutii capii ai fărădelegilor... în ochii lor... căci pe ei înșiși aceștia se socoteau vrednici... puii de năpârcuțe nemulțumite și ispititoare...
deci Hrisos reușește să-l înduplece pe Zaheu ca să-și iubească iarăși poporul așa cum promisese: și dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva am sa reîntorc nu îndoit ci împătrit... deci sunt gata sa devin rob acelora până le reîntorc paguba dacă averea asta deșartă agonisită prin furt și crimă nu ajunge la toți...
”Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.”
deci așa s-a făcut mântuire Casei lui Avraam, căci fiul acesta a lui Avraam era pierdut... și nu în spațiu.