[tricesimusquintus]

În prealabil postat de iustin10

Nu am argumente 100%,exista citate intr-o parte sau alta .
Am doar credinta ,ca odata ce Iisus a biruit moartea,acesta a fost un eveniment cosmic atat de important , incat acum mi se pare deplasat inversul,sa mai cred ca moartea mai are asa mare putere.Asa cum zice si apostolul "Unde iti este boldul moarte,unde e biruinta ta.Caci boldul mortii era pacataul"

E drept ce spui: Iisus a biruit moartea "cu moarte pe moarte călcând", dar pentru om, biruinţa finală asupra morţii va fi la înviere şi nu la momentul morţii. Argumentul de care aminteşti, se referă chiar la acel moment al învierii, când moartea va fi învinsă definitiv:

"Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".(1 Cor. 15,54-55)

deci despre nemurire se poate vorbi doar după înviere şi nu la momentul morţii. Aşa spune apostolul Pavel aici, şi eu îl cred.

În prealabil postat de iustin10

Deci in concluzie nu am argumente sa iti dau,decat cu aceiasi valoare ca ale tale,luate din aceiasi Biblie ca si tine . In schimb am o imensa credinta (izvorata mai mult din Traditia atator veacuri) ca invatatura despre biruinta Vietii e atat de mare,incat mi se pare copilaresc sa ne mai intorcem la spaimele nihiliste ,gen Cioran,ale somnului absolut

Exact cum zici: singurele argumente pentru nemurirea sufletului le găseşti doar în sf.Tradiţie şi nu în Biblie. Pentru copilul lui Dumnezeu nu există spaima nihilistă a morţii, deoarece el ştie că adoarme în Hristos, urmând să se trezească la învierea drepţilor. În consecinţă nici somnul lui nu va fi "absolut", ci se va sfârşi în dimineaţa învierii.

În prealabil postat de iustin10

SI iata si alt raspuns.De aia si serbam Duminica,pentru ca a fost intaia zi de viata noua a lui Iisus,si in care s-a serbat biruinta vietii asupra mortii .

Să zicem că ar fi un bun argument pentru o zi de sărbătoare, aceasta însă n-ar trebui să fie în detrimentul sabatului poruncii a IV-a, ori mai grav: să i se substituie!