Citat:
În prealabil postat de windorin
Nu prea imi sta in fire sa vorbesc cu subinteles, desi (din pacate) mi'ar placea asta.
Pur si simplu, asta gandeam cand am scris. Vazusem filmul "Tarul" si imi era proaspata in minte problema inselarii.
Interesant ce zici tu: "Nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat."
Pai nici nu ai cum sa vezi momentan.
"Ochi aveti, dar nu vedeti!", spunea un parinte.
Pilda auzita mai demult
Un batran intra in rau si se spala. Cand iese, un om batjocoritor de pe mal il scuipa. Batranul intra din nou, se spala, iese.. este cuipat. Iar intra, iar se spala, iar iese... iar este scuipat. Si tot asa. In cele din urma, rabdarea si linistea batranului a atins inima celui ce il scuipa batjocoritor. Acesta din urma i'a cerut iertare batranului si a ramas langa el, ca ucenic.
Vezi ce face rabdarea sustinuta a "nimicurilor" din partea aceluiasi om ?!
Cand rabzi nimicuri, pentru mai multa vreme, Domnul faca in asa fel incat sa castigi inima celui de langa tine.
Cand intri in polemici si cafteli, iti bati joc de viata, de tine insuti, cat si de cel mai neputincios decat tine.
|
....si adica nu exista nici un alt exemplu de Sfant care nu era nevoit sa rabde nimicuri?...sa fim seriosi! Daca eu gasesc exemple de Sfinti tratati cu respect, cu caracter puternic...ce ne facem, fiecare vede ce i se potriveste sau cum?
Eu aici incerc sa spun, cred destul de clar ca oamenii sunt diferiti..., sfintii diferiti, caractere diferite, reactii diferite...si singurul criteriu fiind rezultatul pozitiv la reactia aferenta!
Nu ma intereseaza prea mult opinia ta unilaterala, pentru ca am spus clar...ori rabzi ani in sir ceva banal, ori rezolvi pe loc...si daca rezultatul este pozitiv si omul nu mai repeta lucrul respectiv, atunci nu mai are sens sa ma contrazici, pentru ca asta se urmareste de ambele situatii parca, sa schimbi ceva in bine in cel de alaturi, nu?
Ba mai mult, cel care sta asa linistit si isi imagineaza ca va schimba ceva prin atitudinea lui in timp, in 10 de ani...si acest lucru nu se va intampla, nu a facut nimic practic!
In opinia mea este o problema legata de oamenii fara curaj in general, care stiind ca nu prea sunt respectati si ca ar putea-o incasa daca scot o vorba...afirma despre ei ca sunt crestini nemaivazuti de buni, pentru ca asta e ipocrizie pur si simplu...iar caracterul omului este acelasi, indiferent ca e ateu, pagan sau crestin..deci este amprenta lui, si frica de a depasi ceva, de a se dezinhiba, dar cu tendinta de a cauta argumente pro...
Nu stiu ce nu va convine, dar eu stiu ca in viata, mai taci, te mai exprimi, si reactionezi in functie de situatie...pentru ca asa e omul, ori a adopta o pozitie din comoditate, frica sau nesiguranta...nu mi se pare nimic laudabil!