[SebastianD]

"Exista doua moduri in care este de obicei privita sinuciderea : in primul rand , sinuciderea este privita ca o greseala fatala , imposibil de reparat , in al doilea rand , ca un pacat care duce direct in fundul iadului . Oricum , atat necredinciosii care o percep ca greseala cat si credinciosii careo privesc drept cel mai mre pacat sunt de acord asupra faptului ca nimic nu e mai important pentru om decat sa aiba puterea de ramane in viata si de a infrunta necazurile cu care se confrunta . [....]
Lumea e dura si oamenii sunt raniti de duritatea ei . Devin larandul lor duri si starea lor se reflecta asupra lumii intregi . Unii sunt striviti de aceasta duritate si se sinucid .[...]
Nu exista oameni predestitati la sinucidere .Nu exista nici un fel de predestinare . Multi dintre cei care s-au sinucis puteau fi salvati daca in ultima clipa cineva le-ar fi intins o mana prieteneasca .[....]
Sinuciderea este capatul drumului pe care societatea romaneasca contemporana il atrage pe om . Prima parte este palpitanta: cufundarea in patimi produce o implinire care,desi este relativa,cere adancirea in pacat .Exista doua feluri de oameni care merg pe acest drum : unii , care neavand ocazia sa atinga fundul paharului , beau din el picatura cu picatura si altii care , reusind sa atinga culmea patimii,au de ales intre a respinge lumea aceasta,sinucigandu-se , sau de a o respinge BIRUIND-O.Lumea aceasta se poate birui doar cu ajutorul lui Dumnezeu .[...]
Atunci cand ne gandim la oamenii ispititi , de pacatul sinuciderii avem in fata persoane a caror legatura cu realitatea este fisurata . In clipa in care cineva vrea sa se sinucida vrea sa evadeze dintr-o realitate care preseaza : a ajuns la concluzia ca cea mai buna varianta pe care o are este de a renunta brutal la viata care nu i-a oferit nimic bun .[...]
La inceput diavolul insufla ganduri patimase : oamenii le primesc si de la pacatul cu gandul trec la pacatul cu fapta . Este evident ca putini pacatosi sunt constienti de faptul ca pacatele sunt porti spre iad .[...]
Prin soaptele care le inspira noi si noi moduri de a se desfata , de a sfasia barierele monotoniei care ii apasa atunci cand nu pacatuiesc, diavolul trece la faza a doua a atacului : gandul la sinucidere . Oamenii se gandesc ca nu e atat de grav sa isi ia singuri viata , ca viata e prea mizerabila pentru a mai fi traita . Rareori el ataca brusc cu gandul sinuciderii : doar atunci cand terenul e propice . Ea a fost inselata de iubitul ei , el a fost dat afara de la serviciu sau cine stie ce s-a intamplat . Diavolul speculeaza astfel de momente : el niciodata nu stie cum va reactiona omul . Dar , ca la o loterie ,isi incearca norocul. Si nu rareori omul in cade in plasa . Dupa o injectie cu drog in vena , sau dupa o sticla de tarie curajul ii creste : viata apare in toata murdaria ei . Si sinuciderea nu pare decat o fapta buna.[...] "


Citate din cartea Teologului Danion Vasile : Drumul Cuvintelor .