Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Oare, vorbesti asa fara directie sa inteleg? 
Dar de unde deduci tu ca eu nu iert nimicurile,bineinteles ca le iert dar le taxez si le retez din radacina ( cam de prima oara, si asta pentru ca nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat)...nu ai prins ideea, sau te faci ca nu o intelegi?
Dar cel de langa tine de ce sa tot faca nimicuri la nesfarsit fara ca tu sa ii faci un bine si sa ii atragi atentia ca ar putea deranja poate si mai mult pe altii prin atitudinea lui? 
Cum ramane cu uciderea sufletului celor apropiati, te bucuri oare ca poate or mai fi si altii in situatia ta si se mantuiesc prin rautatea si inselarea unuia care nu isi poate tine gura din lipsa de educatie sau bun simt? |
Eu inteleg ce vrei tu sa spui. Insa a ierta presupune si a mustra cu blandete, daca chiar credem ca e bine sa mustram.
Problema e ca suntem foarte subiectivi cu ce e bine si ce nu (ma refer la nimicuri), incat daca mie nu-mi place ceva, nu inseamna ca e si rau.
Cred ca adevarata iertarea aduce cu sine si un comportament bland, care nu raneste pe celalalt.