Citat:
În prealabil postat de Langu
In Sf. Scripturi suntem invatati sa spunem Domn doar Domnului.Fara indoiala noi domnim pe toata lumea.Acest obicei a venit odata cu "omul nou,superior" sau exista dinainte?La tara sa folosea -dumneata-ca forma de respect.Obisnuiesc sa spun in gluma ca Romania este saraca pt ca sunt prea multi "domni" si la multi domni-multe impozite.
|
Desi ceea ce urmeaza sa spun am mai spus si cu alte ocazii am sa ma repet cu nadejdea ca s-ar putea sa fie cuiva de folos.
Sunt multi crestini care pornesc in viata duhovniceasca cu dorinte si nadejdi mari : sa se roage mult si bine, sa posteasca negresit, sa fie un iertator si un iubitor de aproapele neintrecut, sa cunoasca viata bisericii, cultul public si obiceiurile bisericesti ca nimeni altul si sa fie un implinitor scrupulos al poruncilor Mintuitorului, sa ajunga sa desluseasca tainele lucrarilor lui D.zeu. Dar nu pornesc in nevointa lor chiar de jos , chiar cu litera ,,A" , chiar cu lucrurile marunte si simple pe care sa le faca bine ci o ia de la jumatate sau vrea direct...hopa sus ! Lucrul acesta, gindirea aceasta si atitudinea aceasta nu este de la D.zeu iar inselarea in care se afla poate dura pina la marginea gropii, timp in care tot trebuie sa se intoarca la inceputuri si sa tot invete lucruri simple dar nestiute si ignorate. Cei care fac asemenea chiar daca au vreun spor duhovnicesc, la un moment dat, nu ajung nicaieri pina in final. Duhovnicia se ia de la capat, se deprinde cu inceputurile , cu lucrurile simple dar pe care neaparat trebuie sa le implineasca corect un crestin, adevarat marturisitor de Hristos . Cum crede cineva ca este un crestin , care se crede el crestin , dar care nu se imbraca dupa bunul simt si rinduiala crestina(nu vorbesc de exagerarile facute cu ceva timp in urma de sora YNAFcare reprosa ca nu putem sa ne imbracam astazi cu sfita si felon ca in epoca sclavagista !) care nu are vocabularul si limbajul plin de cuvinte si expresii crestine si nu le si foloseste, care nu are gestica si grimaseria calma si senina a crestinului notoriu, care nu are dorinta nestavilita de a nu lipsi de la nici o slujba a bisericii (si nu numai de la sf. Liturghie), care nu renunta la farduri si alte vopsele faciale, care nu are o tinuta mult mai riguroasa(conforma cu situatia)la slujbele bisericii decit in zilele de rind,care nu este un milostiv dupa putera lui reala ci doar dupa mofturile lui, s.a.m.d. Putem vorbi pina miine despre ABC-ul duhovniciei si despre atitudinea si comportamentul firesc crestinesc si nu unul hibrid adica nici cal ,nici magar. Cum este crestinul care bine stiind ca D.zeu este tatal a tot omul el se adreseaza fratelui sau cu ,,domnule ", care atunci cind este prezent la liturghie si este imbracat boiereste si vorbeste ales nu voieste sa primeasca pomana de la baba Safta neeleganta, care femeie fiind si stiind ca nu este binecuvintat vine totusi imbracata in pantaloni iar din spirit de fronda da lamuriri ca D.zeu iubeste pe om si nu pe haine, care nu face ,,pacate mari" dar care face tot noianul de ,,pacate mici",care desi isi zice crestin si vrea sa fie vazut si apreciat asa dar care se duce pe la petreceri si distractii lamurind ulterior ca ,,toate sunt de la D.zeu spre folosul omului"...si care, si care, si care te mai miri ce deslegari si derogari isi face singur de la viata canonica si binecuvintata desi el se crede in continuare ca ar fi ceva, ca este crestin in rind cu ceilalti si ca nimeni si pt. nimic nu il poate judeca ...ci doar el poate face dupa capul lui cum are chef. Acesti frati doar ei nu stiu in ce fel de inselare sunt si ce pierdere de vreme fac ei. Exact cum spunea si parintele GeoNectarios : marea lucrare a crestinului este sa ramina permanent (asta grija sa o aiba neincetat)in biserica lui Hristos cautind sa implineasca cit mai mult si mai bine poruncile si nu sa se rasvrateasca disimulat ,,imbogatindu-se" cu duhul lumesc otravitor contemporan !
Acest exemplu , de folosire a unui limbaj neadecvat de catre un crestin uzind de ,,domnule", ,,doamna", ca de altfel si de multe alte cuvinte care nu au ce cauta in gura crestinului arata tocmai superficialitatea si falsitatea vietii pe care el o traieste.
Ca exemplu de comportament crestin cuminte si asezat este raspunsul parintelui Cleopa dat atunci cind a fost intrebat daca se ne aratam lumii ca postim iar el a incuviintat pe motiv ca pe linga faptul ca ne este folositor noua , scapindu-ne de o minciuna, este folositor si aproapelui care vazindu-ne nevointa sa doreasca si el sa si-o improprieze.
Un alt exemplu este cel al lui Dan Puric, in lucrarea ,,Cine suntem" in care spune ca pe la tara fiind si intilnindu-se cu un batrin l-a salutat : ,,buna ziua" si i s-a raspuns ,,Doamne ajuta" ...si explica in continuare :,,... deja este altceva, iata doua lumi diferite , doi oameni diferiti. Eu un modern si un monden ,el un iubitor si implinitor de Hristos"
Ceea ce a propus acest thread este un exemplu cit de aiurea este cind crestini fiind ne comportam lumeste, dar s-au mai discutat asemenea antiteze legate de port, post, rugaciune,milostenie, icoane, preoti, protese,etc. Realitatea este ca de vorbit multi vorbesc de ortodoxie, de vietuire, de nevointe,etc. dar de facut ...extrem de putini sunt cei care chiar implinesc poruncile canonice . Ba unii atit de bine incep sau continua viata duhovniceasca incit nici de canoane nu vor sa mai auda ...si atit de tari legaturi au pe ei incit nimic nu-i poate intoarce de la instrainarea lor sau macar sa-i poata puna pe ginduri cum ca sunt in inselare. Dar de, mintuirea nu este obligatorie...politetea insa da, pt. ca altminteri repede te critica aproapele in care musteste...,,viata adevarata".