Din corespondenta Sfantului Teofan Zavoratul cu o tanara ravnitoare DESPRE VIATA LUMEASCA SI VIATA DUHOVNICEASCA
„De vreo doua zile — scrieți —
mi s-a întâmplat sa particip la distractiile lumești obișnuite pe-aici: ba am fost la teatru, ba m-am plimbat, ba am fost la o serată. Și ce mai forfota, ce cuvinte alese, ce judecăți întortocheate, ce maniere! Toate acestea îmi sunt străine, si agitatia ma impiedica sa imi adun gandurile”.
Asa vi s-a părut la inceput, dar mai încolo veți judeca mai profund. Impresia pe care ați trăit-o dupa o viață liniștită de familie, la țară, este cu totul fireasca. Eu va mai spun:
cumpăniți unde este adevarul vietii si unde-i minciuna, dar nu stiu ce v-a ramas în suflet din cele întâmplare.
Căci se poate ca la suprafata sa nu incuviintati astfel de obiceiuri, dar in profunzime sa le simpatizati si sa le doriti repetarea. Viata pe care ați gustat-o are o însușire naucitoare:
deși se vede că nu-i bună, totuși lumea se simte atrasă de ea, precum cel ce prizează opium si știe că va arata ca un nebun, se droghează totusi; sau poate că tocmai de aceea se si droghează.
Asadar, cum vă simțiți? Vă mai trage inima intr-acolo? Doriți să vă petreceti astfel viața? Rogu-va, descrieti-mi amănunțit despre aceasta – si cu sinceritate.
„
Nu mă atrage, din contră, mă scârbește. Nu o singura zi dupa aceea am fost asa de distrusa, sufletul imi plângea și nu îmi găseam liniștea. Cu mare greutate mi-am revenit”.
De ce nu mi-ați scris asta de la început? Așa mi s-a părut și mie, ca pastrand tacerea despre aceasta, tainuiti o pasiune sau o rana sufleteasca.
Sa dea Dumnezeu ca acest sentiment de respingere față de viața lumeasca și distracțiile ei sa îl păstrați pentru totdeauna. Dar si sa prindeți gustul acelei vieți este cu putința. Se vede dar ca nu aveți voie să va atingeți de acest fel de viață. A doua oara nu va mai fi atât de smintitor si de distrugator, a treia oara – si mai putin, iar apoi…
ca bețivul cu vodca: primul pahar de nevoie, al doilea de voie, iar apoi nu se mai oprește.
Ce pățesc cei care intra pentru prima dată într-o fabrică de tutun? Ii mănâncă și ochii, și nasul, nici nu pot să respire. Iar lucrătorii nu au probleme, sunt obisnuiti. Dar si cei proaspăt intrați, după un timp nu se mai strâmbă, nu mai tusesc, nici ochii nu le mai lăcrimează. Vedeti să nu vi se întâmple la fel în privința problemelor care vă tulbura.
Parcă mi-ați fi ghicit gândul! Răspundeți:
„Nu cred că m-as împăca vreodată cu un astfel de trai. Mă uit mai bine si văd că asta nu este viață. Nu pot să explic, dar mă conving tot mai tare de aceasta.
E multă agitatie, dar viata nu e deloc. Ca masina mea de cusut: face atata zgomot, dar viată nu are“.