În prealabil postat de OmuBun
Da. Cam toti sustin acelasi lucru, inclusiv ateii. Daca doi frati merg la scoli de specialitati diferite care intr-un fel sau altul se completeaza, dar aparent se contrazic prin anumite... RATIUNI, fiecare dintre cei doi frati vor considera in primul rand ca detine adevarul, si din indaradnicie nu-i va recunoaste celuilalt nici un merit. Asa se face ca Biserica Catolica, nu revine la matca desi nu poti ca si crestin sa nu recunosti minunea sfintei lumini de inviere; asa se face ca Biserica Ortodoxa nu recunoaste minunile Sfintei Fecioare de-alungul timpului, inainte de inceperea razboaielor sau in nu-stiu-ce nenorociri care urmau sa se intemple in lume, desi se aratau poate cu predilectie bisericii catolice. Unde este gravitatea pentru un om de orice confesiune cand vede ca statuia Sfintei Fecioare plange cu lacrimi de sange? Unde este nenorocirea cand in pelerinaj vin oameni chinuiti orbi, sau tintuiti in scaune dar care incep sa vada sau sa mearga si dau slava lui Dumnezeu si propavaduiesc cuvantul Domnului, ei care pana mai ieri poate ca se scaldau in alte anturaje? De ce veniti cu "caldut" si "fierbinte" cand de fapt nu-ti cere nimeni nimic decat sa te rogi la Dumnezeu si Sfintei Fecioare dupa propria ta traditie, nicidecum ca trebuie sa te faci catolic pentru asta?
NU in ortodoxie am gasit ceva gresit, ci in modul uneori subiectiv si patimas de a fi interpretata! Tendinta de a ne considera "cu mot in frunte!"
Cand vorbim de Dumnezeu, trebuie sa lasam RATIUNEA la o parte, fiindca este exact ceea ce ne leaga pietroiul de gat!!
Iarta-ma! Iarta-ma! Iarta-ma! Mi-e ciuda ca trebuie sa spun asta, dar daca te-ai fi rugat cu sufletul, daca ti-ai fi inteles propriile limite si neputinte in raport cu dragostea lui Dumnezeu, ti-ai fi muscat limba inainte sa arati cu degetul la necredinta fratelui tau! Mai vezi o data si inca o data si inca o data filmul "Ostrov", si poate ai sa intelegi de ce harul lui Dumnezeu venea la cel care se smerea pe sine si nu la cei care cica faceau voia lui Dumnezeu! Cum sa speram ca putem sa iubim vrajmasii nostri, daca cuvantul nostru nu zideste ci instiga la razboi, ura si trufie?
Bezmetici oricum suntem, chiar daca nu vrem sa recunoastem. Suntem muuult prea departe de cunoasterea Adevarului, legati de atatea slabiciuni materiale! Iar ca sa tzopaim din religie in religie mi se pare cea mai idioata metoda. Sunt oricum impotriva migratiei religioase, dar nu vreau sa-mi incarc sufletul cu ceea ce este dincolo de taina Lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca accept sa fiu "sarac cu duhul", ci ca ma documentez, cercetez, privesc fara ura si fara partinire si la ai mei si la ceilalti, si spun "Doamne, gradina Ta este minunata! Ajuta-ne, Tu, sa traim in pace si buna-intelegere cu toti cei ce te maresc pe Tine!" Iar daca gresesc, Dumnezeu ma va judeca pentru asta!
Am auzit asta de foarte multe ori iar interpretarile sunt uneori adevarate sperietori. Nu poti spune copilului tau sa nu traverseze strada ca il calca masina, si dupa ce el a crescut si a inteles regulile de circulatie. Cand te rogi la Dumnezeu cu tot sufletul tau, cand ti-e draga toata creatia Lui, cand incerci dupa firea si puteile tale sa nu-L superi si sa-ti tai cat mai multe dintre poftele trupului si orgoliului, de ce trebuie sa spun eu ca daca L-am visat pe Mantuitor, a fost vis de la diavol, cand tot ce-a urmat dupa aceea, m-a ajutat sa ma ridic, nu sa ma cufund in slabiciune? Dar daca spune preotul cutare,(nu mie personal, ci la modul general) ca e de la diavol, eu trebuie sa-l cred pe el ca se imbraca el cu... izmenele mele, imi aprinde el candela sa ma rog, stie el ce zbucium se afla in sufletul meu... E usor sa spui altuia "nebunule!", cand tu pe tine nu te vezi in izbucnirile tale de mandrie!
Vreau sa cred ca Dumnezeu ma va pazi de "camioanele" strazii, daca eu respect regulile lui stricte, legate de iubire fata de El, fata de aproape, fata de vrajmas, smerenie, blandete, bunatate! Eu personal nu-mi permit sa spun ca lacrimile icoanelor ortodoxe, sau a statuilor catolice, sunt de la diavol. Nu ma intereseaza cum lucreaza diavolul si nici nu-mi pasa daca stiu ca Dumnezeu e mai presus de el. De unde stiu eu ca nu diavolul nu ma indeamna sa ma indoiesc de aceste minuni? Nimeni nu-mi cere nimic sa-i dau iar singurul sentiment care-l am la astfel de minuni este acela de a ma ruga si de a ma simti mic si neputincios pentru intreaga lume cazuta in pacat, pentru care apar dealtfel acele lacrimi!
Diferenta o facem noi. Raspunsul ti-l da Dumnezeu care stie tot. Eu sunt mai neinsemnat decat un fir de nisip de pe fundul marii.
Nu vad deloc legatura. Daca s-ar gasi si la noi cineva care sa lupte impotriva preotilor fumatori, curvari, homosexuali, betivi, exorcisti materialisti, afaceristi, etc, cu siguranta ar fi canonizat. E drept, in numele acelei biserici de altadata se faceau crime odioase si pacate strigatoare la cer, dar asta nu datorita credinciosilor apartinand acelei biserici, ci datorita slabiciunilor celor care conduceau pe-atunci. O biserica atat de mare nu poate fi stearsa de pe fata pamantului datorita unor interese politice intrate adanc in dogma confesionara, pentru ca oamenii simpli nu au nici o vina. La cate tampenii se fac la nivelul conducerii politice ale tarii noastre, poate ca ar trebui ca Dumnezeu sa ne curate pe toti dintr-o suflare. Au trecut de-atunci sute de ani. Ei au recunoscut, s-au rugat, si-au pus cenusa in cap. Daca Dumnezeu iarta, noi de ce nu iertam??
Intre timp Dumnezeu i-a dat inspiratie omului sa inventeze roata, iar el pe langa ca are o placere nebuna sa faca pipi pe ea, isi mai face si brevet de inventator ca sa vada prostimea ce destept este el. Dumnezeu n-are nici o contributie, orsh'cat!...
Nu te juca cu vorbe pe care intr-o zi o sa le regreti profund!
|