Libertatea nu o putem avea decat atunci cand suntem eliberati de patimi. O patima ne tine legati de neputinta, ne tine in intuneric, atunci cand omul e dedat patimilor, lumea lui se rezuma la acele ”impliniri”.
Relatia noastra cu Dumnezeu nu e asa directa pt ca nu suntem noi obisnuiti sa vorbim direct cu Dumnezeu. Ne indoim ca ar fi de fata, ne indoim ca am putea vorbi cu El direct....e ciudat, insa Dumnezeu asteapta ca noi sa Il privim cu mia multa indrazneala, sa-L vedem cu adevarat cu ochii inimii si sa-I vorbim ca unui prieten, ca unui Parinte....nu degeaba Tatal nostru este rugaciunea prin definitie crestina.
Ne indoim si uitam sa constientizam cui ne adresam de fapt. Trebuie sa ne rugam in duhul evanghelic, adica in duhul adevarului, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, persoanelor treimice. E vorba de o adresare directa Persoanelor, care nu ramane fara raspuns.
|