1. Mi se pare cam exagerat sa comparam, sa vrem sa facem o comparatie intre femeia de azi si o sfanta, in general intre oamenii de azi si sfinti.
Si a-i lua ca model mi se pare exagerat.
In primul rand ca era alta lume atunci, cu alte conditii, principii si reguli, care acum nu mai sunt.
In al doilea rand ca nu suntem sfinti.
Si pe urma multe in scripturi, in credinta, sunt metaforice.
Povestea cu "iata mama ta, iata fiul tau", se referea la alt fel de mama si fiu, la o anume iubire, de sentiment numai, si nu la un grad de rudenie.
Sa fii casatorit si apoi sa te duci la lupta/puscarie/manastire in numele lui Dumnezeu si sa-ti parasesti sotie si copii (vezi Sf. Adrian si Natalia) nu mi se pare un exemplu de familie umana, sau sa traiesti ca fratii dupa 20-25 ani de casnicie (inteleg ca in abstinenta), iar mi se pare numai normal ca masura anticonceptionala.
Adica sunt lucruri frumoase, dar demne numai de sfinti, de ne-oameni.
2. Maica Domnului este de apreciat mai mult pentru smerenia cu care a acceptat soarta (de f.tanara) si pentru suferinta fara margini pe care a indurat-o de la fiul ei, incepand cu faptul ca a plecat de acasa, si pana la crucificare. Dar in rest ca mama propriu-zis, care sa educe copii, sa-i invete, sa faca ceea ce face o mama obisnuita (boli, scoli, lipsuri, necazuri, serviciu), nu este vorba. Oricat de mult o respect si iubesc.
Nici nu a avut alti copii de fapt, ai ei. Nu a nascut multi copii ca atatea alte femei din ziua de azi.
Dar a avut rolul ei de la Dumnezeu si pentru asta o iubim.
3. Ar trebui sa se o deosebire intre femeie si mama. Nu stiu de ce se tot amesteca notiunile.
Eu nu sunt mama din nefericire, dar daca as fi fost, as fi redus mult serviciul si as fi stat mult cu copiii. Macar temporar.
Nu se poate si nu ma convinge nimeni ca o femeie le paote face bine pe amandoua cocncomitent si sa mai fie si buna sotie, si frumoasa, si sanatoasa.
Si toate astea si ca mama singura.
Eu am vazut pe viu la mama mea, pe care am pierdut-o f.devreme din aceasta cauza: munca si responsabilitati peste puteri.
Stiu ca in ziua de azi femeia trebuie, in multe cazuri sa aibe serviciu, pentru ca nu este suficient salariul sotului.
Dar ca sa se ajunga pana acolo incat copiii nu-si mai vad mama in timpul saptamanii ci numai gradinita sau bona, ca sotii trebuie sa se vada numai la miezul noptii sau in week-end (si atunci nu e voie
ca e pacat), eu nu inteleg. Ca trebuie sa fie politiste, sa plece in razboi, in cosmos, in politica, etc.
Sau femei care sunt milionare practic, fac copii si dupa doua luni se duc sa faca fitness si apar luminoase la televizor si dau exemplu ce frumos este sa ai copii si cum le impaca pe toate, si cum sunte ele si modele (de prezentat moda, ca nu se vede ca au nascut, nu alapteaza, etc.).
Am citit ce spunea Seal despre mama Heidi Klum, care face copii si pleaca la moda si la televizor.
La ce le trebuie acestor femei copii? Ma intreb si nu inteleg.
Nu sunt de acord nici cu extrema cealalta: sa nu invete femeia, sa nu aibe cultura, sa stea incuiata in casa, sa n-aibe bani, sa depinda numai de sot.
Si munca de acasa merita salariata in fond.
Sunt pentru un drum de mijloc (ca de obicei), adica femeia sa poata avea un serviciu potrivit si cu un program mai scurt si mai potrivit. Si sotul sa fie platit mai bine.
Cand ma uit cate femei isi cauta disperate de lucru, ca altfel nu se descurca familia...cand inainte vreme femeia era o doamna.
In multe tari, au fost pana recent vremuri inca f.üputine femei lucrau, iar barbatii erau bine platiti. O ducea bine familia, iar femeia era o doamna.
Si mai exista si munci care se poat face acasa (chiar intelectuale), liber profesionist.
Si sa ajungeti sa spuneti ca femeia cu copii se plictiseste acasa? In ce lume traiti voi?
Nici femeia fara copii nu se plictiseste, sunt atatea de facut acasa, de mers in oras, la biserica, activitati social-culturale, etc.
4. Femeia fara copii poate sa-si permita cariera. Sa nu confundam insa cu femeia care
nu vrea copii ca sa poata face cariera!
N-am inteles ce treaba au in aceasta discutie televizorul si telenovela...