Sfantul Ioan Maximovici - continuare
O marturie a doamnei Lidia Liu, de pe vremea cand Sfantul Ioan era episcop de Shanghai:
"Vladica a venit in Hong Kond de doua ori. E ciudat, dar eu, pe cand nu-l cunosteam inca, i-am scris rugandu-l sa ajute o vaduva cu copii si intrebandu-l si in legatura cu niste probleme duhovnicesti, dar el nu mi-a raspuns. A trecut un an. Vladica a venit la Hong Kong si eu eram intr-un grup mare care s-a dus sa-l intalneasca la biserica. Vladica s-a intors spre mine si mi-a spus:
- Tu mi-ai scris scrisoarea aceea!
Am ramas uluita, caci Vladica nu ma mai vazuse niciodata. S-a cantat o rugaciune, dupa care Vladica, stand in picioare in fata pupitrului, a tinut o predica. Eu stateam langa mama si amandoua am vazut o lumina care il inconjura pe Vladica pana la pupitru - o stralucire cam de treizeci de cm in jurul lui. Acest lucru a durat destul de mult. Cand s-a terminat predica, uimita de un asemenea fenomen neobisnuit, i-am povestit ceea ce vazusem lui R.V., care ne-a spus:
-Da, multi credinciosi au vazut-o."
Sora unei bolnave, fiind foarte ingrijorata, a alergat la episcopul Ioan, implorandu-l sa o salveze. Vladica a ascultat-o: a venit la spital si le-a poruncit tuturor sa iasa din camera, unde s-a rugat timp de vreo doua ore. Apoi l-a chemat pe medicul-sef si i-a cerut sa o examineze din nou. Ce uimit a fost doctorul sa descopere ca pulsul era normal! El a fost de acord sa o opereze imediat, insa numai in prezenta Episcopului Ioan.
Vladica cerceta si inchisoarea si savarsea Sfanta Liturghie pentru condamnati pe o masa mica, grosolana. Insa cea mai grea indatorire a unui pastor este sa-i cerceteze pe bolnavii mintal si pe indraciti. In afara orasului Shanghai se gasea un spital de boli mintale si numai Vladica avea putearea spirituala de a-i vizita pe acesti oameni ingrozitor de bolnavi. Le dadea Sfanta Impartasanie, iar ei, uimitor, o primeau linistiti si il ascultau.
In timpul ocupatiei japoneze era foarte primejdios sa mergi pe strada noaptea si cei mai multi aveau grija sa fie acasa inainte de a se intuneca. Vladica insa, neluand in seama primejdia, a continuat sa ii cerceteze pe bolnavi si pe nevoiasi la orice ora din noapte, si nu l-a atins niciodata nimic.
Odata cu venirea comunistilor, rusii din China au fost siliti iarasi sa fuga, cei mai multi prin Insulele Filipine. In timpul celor 27 de luni, cat a fost ocupata tabara, insula a fost amenintata numai o data de un taifun, care in cele din urma si-a schimbat cursul si a ocolit-o. Cand un rus le-a spus filipinezilor ca se teme de taifunuri, acestia au replicat ca nu trebuie sa-si faca griji, fiindca "barbatul vostru sfant va binecuvanteaza tabara din patru directii in fiecare noapte". Nici un taifun nu s-a abatut asupra insulei cata vreme a fost el acolo.
Vladica s-a dus chiar el la Washington, pentru a-si aduce oamenii in America. Si aproape toata tabara a venit in Lumea Noua - din nou multumita lui Vladica.
Va urma...
|