Sfantul Ioan Maximovici
Nascut la 4 iunie 1896 intr-un sat din sudul Rusiei, arhiepiscopul Ioan a fost membru al familiei de nobili ucrainieni Maximovici, din care a facut parte si Sfantul Ioan din Tobolsk. A primit la botez numele de Mihail, ocrotitorul sau ceresc fiind Arhanghelul Mihail. A fost un copil bonavicios si manca putin. In timpul studiilor, la Universitatea din Kiev, isi petrecea mai mult timp citind Vietile Sfintilor, decat mergand la cursuri; cu toate acestea era un student foarte bun. Vladica Ioan a terminat in 1925 Facultatea de Teologie. In anii studentiei si-a castigat painea vanzand ziare. In 1926 a fost tuns in mohanism, primind numele de Ioan, iar la 21 noiembrie a fost hirtonit iermonah.
Studentii lui au fost primii care au descoperit ceea ce a fost poate cea mai mare fapta de asceza a Sfantului Ioan. Mai intai au observat ca ramanea treaz mult timp dupa ce toti ceilalti se culcau; mergea noaptea prin dormitoare, ridica paturile care alunecasera si ii acoperea pe cei ce dormeau si nu banuiau nimic, facand Semnul Crucii deasupra lor. In cele din urma s-a descoperit ca nu dormea aproape deloc, niciodata in pat, ingaduindu-se in fiecare noapte numai o ora sau doua de odihna incomoda, stand jos sau incovoiat in podea, rugandu-se in fata icoanelor. Dupa multi ani chiar el a recunoscut ca nu mai dormise in pat de cand intrase in monahism. O astfel de practica ascetica este foarte rara, insa nu neintalnita in traditia ortodoxa.
In 1934 s-a hotarat ca Ieromonahul Ioan sa fie inaltat la rangul de episcop. In ceea ce-l priveste, nimic nu ii era mai strain. Cand se impotrivise, spunand ca nici nu se pune problema, fiindca are un defect de vorbire si nu poate pronunta limpede, i se spusese doar ca si prorocul Moise avusese aceleasi greutati. Lui Vladica i-a fost incredintata atunci eparhia ruseasca din Shanghai. Primul lucru pe care l-a facut aici a fost sa refaca unitatea Bisericii. A stabilit legaturi cu sarbi, cu greci, cu ucrainieni. Nu s-a dus niciodata la ceai la cei bogati, dar putea fi vazut oriunde erau oameni in nevoie. A intemeiat o casa pentru orfani si pentru copiii cu parinti nevoiasi. Vladica insusi aduna copiii bolnavi si infometati de pe strazile si aleile intunecoase ale mahalalelor din Shanghai.
Miezul ascezei sale erau rugaciunea si postul. Manca o data pe zi, la ora 11 noaptea. In prima si ultima saptamana din Postul Mare nu manca deloc, iar in restul acestui post si in cel al Craciunului manca numai paine de la altar. Noptile si le petrecea de obicei in rugaciune, iar cand, in cele din urma, era epuizat isi apleca capul pe podea si fura cateva ore de somn inainte de rasarit. Cand venea vremea sa slujeasca Utrenia, cineva batea la usa, dar zadarnic; deschideau usa si il gaseau pe Vladica ghemuit pe podea in coltul cu icoane. Atins usor pe umar, sarea in sus, si in cateva minute era in biserica la slujba - cu apa rece scurgandu-se din barba, dar pe deplin treaz.
Vladica purta haine facute din cel mai ieftin material chinezesc si papuci sau sandale moi, totdeauna fara sosete, indiferent de vreme. Adeseori mergea desculti, uneori dupa ce isi daduse sandalele vreunui sarac. Chiar si slujea descult, lucru pentru care era aspru criticat.
To be continued... :)
|