[strajeru]

Argumentul Ontologic(2)

[SIZE=5]Îndreptându-şi critica nu numai împotriva lui Anselm, ci şi a lui Descartes, Kant de asemenea a contestat valoarea acestui argument, spunând: Dacă îmi închipui că am în buzunar 100 de taleri, aceasta nu înseamnă că îi am şi în realitate, cu toate că atât unii, cât şi ceilalţi posedă aceleaşi însuşiri. Kant recunoaşte că, deşi ideea de Dumnezeu este foarte utilă, este însă, spune el, cu totul nepotrivit ca prin mijlocire ei să se poată determina ceva în legătură cu existenţa. Ideea de Dumnezeu ca fiinţa cea mai înaltă şi absolută e postulată de raţiunea practică drept un concept limitativ, ca ultima margine a activităţii regulative a raţiunii practice în stabilirea unităţilor cunoştinţelor, şi la ea trebuie să ne oprim, nu de la ea să începem. Existenţa în sine nu poate fi conţinută în concept sau noţiune, şi ca atare nici nu poate fi dedusă din concept, oricare ar fi acela.[/SIZE]
[SIZE=5] Acest argument a mai fost utilizat de Spinoza, Leibniz, Fichte, Hegel şi Schelling.[/SIZE]
[SIZE=5] Hegel refuză să acorde o valoare prea mare argumentului moral, atât de mult preţuit de Kant, în schimb el acordă cea mai mare valoare argumentului ontologic, în care existenţa lui Dumnezeu decurge din însăşi noţiunea de Dumnezeu, noţiune în care Dumnezeu şi existenţa sunt unul şi acelaşi lucru. Dumnezeu trebuie să fie în mod expres acel ceva care nu poate fi cugetat decât ca existând şi care implică existenţa, implică siguranţă şi necesitatea existenţei lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=5] Dintre filozofii francezi, V. Cousin dă o formă personală acestui argument, afirmând că însuşi faptul conceperii lui Dumnezeu cu mintea implică siguranţa şi necesitatea existenţei lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=5] Urmând lui Toma de Aquino, Biserica Romano-Catolică a manifestat o mare rezervă faţă de acest argument, dar nu l-a condamnat, deoarece numeroşi părinţi şi doctori ai ei l-au utilizat şi apărat.[/SIZE]
[SIZE=5] Dintre dogmatiştii ortodocşi, Macarie şi Canev îi acordă mai mult o valoare psihologică, teologii greci şi în special Andrutsos îl respinge, iar dintre teologii români, Mihălcescu îi recunoaşte întreaga lui valoare logică, V. Găină are mai rezerve faţă de el, iar I. G. Savin a încercat din plin să reabiliteze, ajungând la următoarea formulare a lui: Ideea de Dumnezeu, dată cu necesitate cugetării noastre, implică pe cea a existenţei, fiindcă existenţa însăşi nu poate fi cugetată decât numai prin ideea absolută de Dumnezeu (I. G. Savin, Apologetica vol II, Existenţa lui Dumnezeu, Partea I-a, Proba ontologică, Bucureşti, 1940, pag. 278).[/SIZE]
[SIZE=5] În concluzie, argumentul ontologic admis de unii, combătut şi respins de alţii, rămâne totuşi, alături de celelalte argumente, o dovadă că existenţa lui Dumnezeu se impune minţii noastre cel puţin în măsura în care se impune existenţa tuturor realităţilor cu care omul vine în contact.[/SIZE]
[SIZE=5] Argumentele raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu în general nu se bucură de nici un credit la protestanţi, deoarece ei consideră că nu se poate şti nimic sigur cu privire la Dumnezeu pe bază raţională. De aceea, unii le resping pe considerentul că ele nu pot dovedi nimic, iar alţii, deoarece l-ar face pe om prea încrezător în puterile raţiunii. Ceea ce se poate constata însă din expunerea acestor argumente este că fiecare dintre ele, plecând de la premise diferite, dovedeşte totuşi că ideea de Dumnezeu nu este o ficţiune sau un produs arbitrat al minţii omeneşti, ci ea se impune cu mai multă sau mai puţină stringenţă, corespunzând unei realităţi mai presus de lumea în care trăim şi care este izvorul întregii existenţe. Vorbind însă în general despre valoarea şi puterea de convingere a acestor argumente, trebuie să recunoaştem că ele nu sunt atât de puternice, încât că genereze credinţa în Dumnezeu în sufletele celor ce nu cred în El, dar pot să o trezească acolo unde ea e adormită, slăbită sau zdruncinată de îndoieli, deoarece ele arată oricui cel puţin că din punct de vedere raţional, existenţa lui Dumnezeu nu e un nonsens.[/SIZE]
[SIZE=5][/SIZE]
[SIZE=5]Deci dupa ce ai citit cu multa luare aminte aceste argumente,te rog frumos sa scrii impotriva lor.Insa nu doar de dragul de a scrie ceva,sau pentru a nu scrie nimic,ci scrie logic ,concis,clar si cu argumete forte.[/SIZE]
[SIZE=5]Asa cum esti clar si concis in jigniri.Ai uitat ? Il faceai pe Dumnezeu psihopat.Il faceai pe Dumnezeu psihopat tu.Nu mai intreb cine esti tu sa faci asta ci doar observ cu cata claritate ai facut-o .Ai facut-o ?Fa-o la fel si cu argumnetele astea. Vorba lu'Puya:Bai inteligentulee [/SIZE]
[SIZE=5][/SIZE]