La mine problema nu mi se pare ca e cu oamenii care imi "gresesc" si uneori cand citesc o rugaciune pentru dusmani, nu simt ca as avea eu personal vreun dusman. Ce ma roade pe mine in interior este faptul ca uneori ma simt ca si cum as fi eu dusmanul cuiva, si ca ar trebui sa ma rog "fa'le Doamne bine oamenilor alora pe care'i urasc eu" (un soi de invidie si feelingul foarte neplacut ca parca nu avem loc in aceeasi lume), si daca cineva ma uraste pe mine, probabil c-oi fi gresit eu ceva.
Imi este greu sa trec peste propriul meu ego ranit uneori, si asta am impresia nu ca imi creeaza dusmani, ci ca ma transforma pe mine in dusmanul altcuiva ;( E un sentiment foarte neplacut.
|