[cristiboss56]

Părintele Cleopa Ilie : " Deosebirea întrel ele numai atâta este că plânsul cel dintâi este cu lacrimi, iar cel de-al doilea, adică mustrarea inimii, este fără lacrimi. Pentru a ajunge omul la căinţă şi la mustrarea de sine, mai întâi trebuie a se sili cu mare cercare a conştiinţei să ajungă a-şi cunoaşte neputinţa, nimicimea şi greutatea păcatelor sale şi , mai ales, robia patimilor sufleteşti care-l stăpânesc, cum ar fi iubire de sine , nesimţirea , trufia , ura , răutatea , ţinerea de minte de rău , făţărnicia şi altele de acest fel care sunt greu de cunoscut de om din cauza subtilităţii lor. Dacă omul va ajunge la adevărata conştinţă de sine, a ajuns la adevărata fericire, după mărturia care zice : < Fericit este omul care-şi cunoaşte neputinţa sa , întrucât conştinţa aceasta i se face lui temelie şi rădăcină , şi începătură a toată bunătatea > ( Filocalie , vol X , Cuvântul 25 ) " .