[adam000]

Cea mai frumoasa descriere, inclusiv dpdv istoric, am gasit-o aici:

http://cbrom.de/Episcop/Invataturi/In-Biserica.htm

Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi în episcop – o problemă istorică fundamentală

Pentru a putea înţelege locul şi rolul episcopului, al preoţilor şi al credincioşilor în Biserică este necesar să avem o privire de ansamblu asupra Bisericii, să înţelegem ce este Biserica şi cum se manifestă unitatea ei.
Până în Evul Mediu nu găsim o definiţie a Bisericii. În Răsărit întâlnim o primă definiţie la Sf. Nicolae Cabasila, care ne spune că Biserica se recunoaşte în Sfintele Taine. Pe toată durata primelor trei veacuri creştine unitatea Bisericii a fost strâns legată de credinţa, de rugăciunile şi de acţiunea Bisericii. Esenţa creştinismului trebuie căutată chiar în persoana Domnului nostru Iisus Hristos, întemeietorul acestuia. Prin urmare lucrul primordial în eclesiologie nu este o învăţătură sau alta, pe care le-a descoperit Domnul, ci chiar persoana lui Iisus Hristos şi unirea omului cu El. Sf. Evanghelist Ioan prezintă unitatea ucenicilor ca pe o dorinţă insistentă a Mântuitorului Hristos. Faptele Apostolilor exprimă această realitate atunci când prezintă unitatea celor credincioşi drept principala caracteristică a vieţii Bisericii primare. Astfel vedem că Biserica este chiar Iisus Hristos, Hristos întreg, iar unitatea Bisericii nu este altceva decât unitate în persoana lui Hristos, ca încorporare în Trupul Lui şi creştere în Acesta.
Acceptând această viziune hristologică a Bisericii, suntem constrânşi să vedem unitatea acesteia mai întâi de toate prin prisma Tainelor Bisericii, ca o încorporare a omului în Hristos. Prin urmare suntem obligaţi mai întâi să răspundem la întrebarea: Cum s-a manifestat în spaţiu şi timp această încorporare a oamenilor în persoana lui Hristos după înălţarea Lui la ceruri. Iar căutarea acestui răspuns trebuie să se facă în mod absolut necesar plecând de la Sf. Euharistie, deoarece aceasta constituie întruparea şi unificarea prin excelenţă a Bisericii în Hristos. Doar în taina Sf. Euharistii avem o iconizare simţită a unirii şi încorporării în Hristos a tuturor credincioşilor, mădulare ale Trupului Său care se împărtăşesc cu El. Această legătură strânsă între Biserică şi Sf. Euharistie i-a condus pe unii teologi până la a identifica noţiunea de Biserică cu cea de Euharistie. Trebuie totuşi să nu cădem într-o unilateralitate şi să precizăm că unitatea Bisericii nu este epuizată în unitatea euharistică, ci ea presupune şi unitatea în credinţă, în dragoste, într-un botez, în sfinţenia vieţii, precum şi alte elemente.
Viziunea Euharistiei ca încorporare a Bisericii în Hristos ne constrânge să căutăm locul episcopului în Biserică, deoarece Euharistia nu este doar o comuniune a fiecărui credincios cu Dumnezeu în Hristos, ci şi o unire orizontală a membrilor Bisericii unul cu altul. Astfel Euharistia nu poate fi cercetată atât ca un lucru, cât mai ales ca o acţiune, nu atât ca o comuniune „în cele sfinte”, cât o comuniune „a sfinţilor”, exprimată de adunarea euharistică al cărei centru şi cap văzut a fost mereu episcopul, întâistătătorul şi aducătorul ofrandei euharistice. Sigur nu e întâmplător faptul că Biserica, deşi a despărţit de Euharistie multe taine, care iniţial erau legate de ea, nu a făcut niciodată aceasta în ceea ce priveşte intrarea în sacerdoţiu. Transmiterea acestuia în afara Euharistiei a fost şi rămâne de neconceput. Iar aici episcopul, în calitate de cap văzut al adunării euharistice, dar şi ca singurul transmiţător al preoţiei în Biserică, exprimă şi apără unitatea canonică, rămânând astfel indisolubil legat de Euharistie, mai ales atunci când aceasta este înţeleasă drept adunare laolaltă, exprimând în spaţiu şi timp unitatea Bisericii lui Dumnezeu