'Milostenia e un mod de a învăța să iubești' (de aici:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/200...ta-sa-iubesti/)
Pentru mireni, parintii spun ca este temelie a vietii duhovnicesti. Alte lucruri poate se pot face mai greu (rugaciunea, asceza), insa milostenie poate face toata lumea; mireanul are o multime de 'aproapele' pe langa el, precum si, in general, totdeauna, o cat de mica posibilitate.
Parintele Porfirie spunea ca sa nu plece cineva de la tine, daca ti-a cerut, fara sa-i fi dat; exista mai multe pilde (in Pateric?), in care se spune despre intalnirile cu Maica Domnului sau Mantuitorul care cer milostenie, in chipuri de saraci. Cine oare isi poate permite sa 'rateze' o astfel de intalnire (cum spunea eduardd)? Nemaivorbind de ceea ce Mantuitorul spune: 'de cate ori ati facut unora din acestia mici, Mie Mi-ati facut' ...
Necajiti sunt, mai ales in zilele noastre. Daca nu ti-i trimite Dumnezeu, incearca sa-i gasesti, incearca sa le intelegi necazul si ajuta-i, constant, in cel mai mare anonimat ('sa nu sit stanga ce face dreapta'). Roaga-i sa nu spuna la nimeni si poate iti agonisesti o particica de rai. Nu mai spun de spitale, inchisori si celelalte, stiute ...
La fel, cuvantul bun, a carui valoare este la fel de mare: consoleaza-i pe cei intristati, da un sfat cand se cere, gandeste-te cat de mult ti-a dat Dumnezeu in comparatie cu altii si te micsoreaza ... samd, samd.
Ca sa fie primite, toate astea trebuie facute din inima, cu smerenie, in taina si fara a astepta plata. Sfanta Evanghelie din Duminica Infricosatoarei Judecati ne avertizeaza asupra a toate acestea. Si chiar facand astfel, doar va fi un semn de inceput, 'ca atunci cand le vom fi facut
toate acestea, tot slugi netrebnice ne vom numi' ... sau cum spunea parintele Cleopa, 'nici macar inceput bun nu am pus'.