eu pana acum 2 ani eram un rocker convins, ascultam "black metal", un stil de rock care promoveaza fatis satanismul. la un moment dat, mi-am facut si tatuaj, un insemn vrajitoresc care s-a vrut a simboliza "intelepciunea". de fapt, nu era decat o batjocorire a crucii. cand am inceput sa merg la Biserica, la inceput, nu mi-am pus problema ce voi face cu acest tatuaj. insa cu timpul mi-am dorit din ce in ce mai mult sa il scot. acuma mai am de facut o singura interventie chirurgicala si gata, am scapat de el. :) slava lui Dumnezeu! nu simt ca am realizat ceva maret, nu ma simt mai vrednic, caci altele sunt pacatele si patimile care ne robesc sufletul. insa era un lucru urat de care trebuia sa scap. pentru mine tatuajul este o batjocorire a chipului lui Dumnezeu din noi. in fond, este o "nemultumire" a omului fata de cum a fost creat. nu imi era de ajuns ce aveam, voiam mai mult. dar voiam pentru trup... sa ma ierte surorile de pe acest forum, dar cred ca intre machiaj si tatuaj nu e prea mare diferenta. tot o nemultumire, tot o razvratire (chiar daca inconstienta) impotriva felului in care am fost creati, din mila lui Dumnezeu. iertati-ma daca gresesc.
pentru userul care a pornit acest topic: daca vrei tu, ca persoana care ii tatueaza pe altii, sa gasesti o justificare, o usurare a constiintei, nu o vei gasi in felul acesta. Iubeste-L pe Dumnezeu si apoi vei intelege de la El, nu de la un pacatos ca mine, de ce tatuajul este un lucru urat. "Iubeste si fa ce vrei!" (Fericitul Augustin)
|