[cristian92]

De ce sărbătoreşti sabatul? Care este scopul sabatului? Cine l-a instituit? Cînd şi pentru cine a fost el instituit? Care zi este adevăratul sabat? Mulţi oameni sărbătoresc ziua întîia a săptămînii, adică dumineca. Ce dovadă biblică au ei pentru aceasta? Unii sărbătoresc ziua a şaptea, adică sîmbăta. Pe care dovadă biblică se sprijină ei? În rîndurile de mai jos vom găsi menţionările biblice în legătură cu ambele zile pe care le-am amintit:

1. După ce a terminat lucrarea de creaţiune în cele şase zile ale săptămînii, Marele Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea (Geneza 2,1-3).

2. Acest fapt demonstrează că ziua de odihnă a lui Dumnezeu, sau ziua de Sabat, însemnează că această zi este zi de odihnă. Un exemplu: Cînd o persoană s-a născut într-o zi oarecare, acea zi devine ziua sa de naştere. Tot astfel cînd Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea, ziua aceasta este ziua Lui de odihnă sau ziua de Sabat.

3. De aceea ziua a şaptea trebuie să rămînă pentru totdeauna ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Poţi tu să schimbi ziua ta de naştere cu altă zi în care nu te-ai născut? Desigur că nu. Tot astfel tu nu poţi schimba ziua de odihnă a lui dumnezeu cu o altă zi în care el nu s-a odihnit. Pentru acest motiv, ziua şaptea este ziua de Sabat a lui dumnezeu.

4. Creatorul a binecuvîntat ziua a şaptea (Gen.2,3).

5. El a sfinţit ziua a şaptea (Exod 20,11).

6. Dumnezeu a instituit ziua Sabatului încă din grădina Edenului (Gen.2,1-3).

7. Ea a fost instituită înainte de căderea omului în păcat; de aceea ea nu este ceva simbolic. Simbolurile au fost introduse numai după căderea omului în păcat.

8. Isus a declarat că "Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2,27) adică pentru orice om, indiferent de rasă, atît pentru Iudei cît şi pentru Neamuri.

9. Sabatul este un memorial al creaţiunii (Exod 20,11; 31,17). Ori de cîte ori ne odihnim în ziua a şaptea, aşa după cum a făcut Dumnezeu, noi comemorăm marele act al creaţiunii.

10. Sabatul a fost dat lui Adam ca părinte al rasei umane (Marcu 2,27).

11. Adam este reprezentantul nostru, al oricărei naţiuni (Fap.Ap. 17,26).

12. Sabatul nu este o instituţie iudaică pentru că el a fost instituit cu 2300 de ani înainte de a exista poporul Evreu.

13. Biblia nu-l numeşte "sabatul Evreilor", ci "Sabatul domnului Dumnezeului tău". (Exod 20,11)

14. În perioada patriarhală găsim referinţe evidente cu privire la Sabat (Gen.2,1-3; 8,10.12; 29,27.28, etc.)

15. Sabatul a fost sărbătorit înainte de a fi fost dată Legea celor Zece porunci pe Sinai (Exod 16,4.27-29).

16. Sabatul a fost aşezat în inima Legii Sale morale (Exod 20,1-17).

17. Sabatul Zilei a Şaptea a fost poruncit de Dumnezeu cu vocea Sa din mijlocul focului (Deut. 4,12.13).

18. Sabatul Domnului împreună cu celelalte porunci ale sale, a fost scris apoi cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18).

19. Domnul a săpat poruncile sale pe table de piatră arătînd natura lor neschimbătoare (Exod 32,15.16).

20. Poruncile erau păstrate cu sfinţenie în chivot (Deut. 10,1-5).

21. Domnul interzice activitatea în ziua sabatului chiar în perioadele cele mai urgente de lucru ale anului. (Ex.34,21).

22. Dumnezeu a avut de gînd să nimicească pe Israel din cauza profanării sabatului (Ezech. 20,12.13).

23. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu şi poporul Său. (Ezech. 20,20)

24. Dumnezeu a făgăduit ocrotirea Ierusalimului cu condiţia sfinţirii Sabatului (Ier. 17,24.25).

25. Captivitatea Babiloniană a fost urmarea profanării Sabatului (Neemia 13,18).

26. Distrugerea Ierusalimului prin foc a fost urmarea profanării Sabatului (Ier. 17,27).

27. Dumnezeu a făgăduit o binecuvîntare specială pentru străinii care vor păzi Sabatul (Isaia 56,6.7).

28. În capitolul 56 din Isaia este profeţia făcută pentru dispensaţiunea creştină care va păzi cu sfinţenie Sabatul Domnului.

29. Dumnezeu a făgăduit că va binecuvînta pe toţi cei care vor păzi Sabatul. (Is.56,2).

30. Domnul numeşte Sabatul "Ziua Mea cea sfîntă" (Is. 58,13)

31. După spărtura făcută în Legea lui Dumnezeu (porunca a patra) timp de mai multe secole, Sabatul avea să fie restatornicit în zilele de pe urmă (Is. 58,12.13).

32. Toţi profeţii Domnului au sfinţit ziua Sabatului.

33. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a respectat Sabatul cînd a fost pe pămînt (Luca 4,16; Ioan 15,10). El a urmat exemplul Tatălui Său.

34. Ziua Domnului este ziua a şaptea (Apoc. 1,10; Marcu 2,28; Is. 58,13; Exod 20,10).

35. Isus se intitulează "Domnul sabatului" (Marcu 2,28) pentru că El îl iubeşte şi îl ocroteşte de atacurile Vrăjmaşului aşa cum un soţ îşi ocroteşte şi iubeşte soţia lui. (1Petru 3,6).

36. Isus a apărat Sabatul ca fiind o instituţie făcută spre binele omului (Marcu 2,23-28).

37. Isus nu a desfinţat Sabatul dar a arătat că este îngăduit a face bine în zilele de Sabat (Mat. 12,1-13).

38. El a învăţat pe oameni că nu este o călcare (profanare) a Sabatului dacă faci bine în ziua de Sabat. (Mat. 12,12)

39. Isus a îndemnat pe urmaşii Săi să se roage pentru sfinţirea Sabatului chiar şi după învierea Sa (Mat. 24,20).

40. Femeile evlavioase care au urmat pe Isus au ţinut cu grijă ziua a şaptea chiar după moartea Sa (Luca 23,56).

41. La 30 de ani după învierea lui Isus, Duhul Sfînt ne raportează că Pavel şi tovarăşii lui au respectat ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,14).

42. Pavel, apostolul Neamurilor, aminteşte în cuvîntarea sa despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,27).

43. Neamurile au rugat pe Pavel să le predice în Sabat (Fap.Ap. 13,42).

44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat să audă Cuvîntul lui Dumnezeu (Fap.Ap. 13,44). Era anul 62 d.Hr.

45. În conciliul de la Ierusalim, în prezenţa apostolilor şi a multor discipoli, Iacob aminteşte despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 15,21).

46. Chiar acolo unde era o sinagogă, într-o colonie romană, la Filipi, Pavel şi Timotei au serbat Sabatul (Fap.Ap. 16,12.13).

47. Ziua de odihnă şi de cult a lui Pavel era Sabatul (Fap.Ap. 17,2).

48. Pavel predica în ziua Sabatului (Fap.Ap. 17,2.3).

49. În cartea Faptele Apostolilor ni se raportează despre 84 adunări ţinute în ziua Sabatului (Fap.Ap. 13; 14.44; 16,13; 18,4.11).

50. Nu găsim în Noul Testament nici o dispută între creştini şi Iudei în legătură cu serbarea zilei de Sabat. Aceasta este o dovadă puternică care ne arată că toţi creştinii respectau aceeaşi zi ca şi Iudeii.

51. În toate acuzaţiile aduse de Iudei lui Pavel, niciodată ei nu l-au învinuit cu privire la respectarea Sabatului. Dacă el nu ar fi păzit Sabatul, de ce nu l-au acuzat Iudeii aşa după cum au făcut cu privire la circumciziune?

52. Pavel mărturiseşte despre sine însuşi că a păzit Legea şi prin urmare el a respectat Sabatul. (Fap.Ap. 25,8)

53. Sabatul este menţionat în Noul Testament de 59 de ori, întotdeauna cu respect, purtînd acelaşi titlu pe care îl are în Vechiul Testament, adică "Ziua Sabatului".

54. Nu găsim nici un cuvînt în toate cărţile Noului Testament cu privire la schimbarea sau desfinţarea Sabatului.

55. Dumnezeu nu a dat niciodată permisiunea vreunei persoane să lucreze în ziua Sabatului. Cu ce drept majoritatea creştinilor de azi folosesc ziua de Sabat pentru lucrări obişnuite?

56. Nici un creştin care a trăit înainte sau după învierea Mîntuitorului, nu a lucrat în ziua a şaptea ca în celelalte zile ale săptămînii.

57. Nu ni se raportează în Biblie că Dumnezeu a mutat binecuvîntarea şi sfinţirea zilei a şaptea de la creaţiune, în altă zi.

58. Deoarece Sabatul a fost instituit în Eden înainte de căderea omului în păcat, el va fi serbat pe vecie pe noul pămînt.

59. Sabatul zilei a şaptea este o poruncă importantă din Legea lui Dumnezeu, deoarece El însuşi a rostit-o cu gura Sa şi a săpat-o cu degetul Său pe tablele de piatră la Sinai. Cînd Isus a început activitatea Sa pe acest pămînt, El a declarat că nu a venit să desfinţeze Legea.

60. Isus a condamnat cu severitate pe Farisei de ipocrizie pentru că ei pretindeau că iubesc pe Dumnezeu în timp ce ei anulau o poruncă din Decalog şi anume porunca a cincea (Marcu 7,6-13) ţinînd în locul ei tradiţia sau datina omenească (v.9). Toţi cei care serbează astăzi dumineca ţin o tradiţie sau o datină omenească ce nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu (v.7).