Citat:
În prealabil postat de sophia
Of Doamne, daca preotii se uita la tine cum esti imbracat...!
In suflet insa nu se uita nimeni. Aia este. Lacrimile din ochi si din suflet nu le vede nimeni. Nu intereseaza pe nimeni.
Am ajuns papusi imbracate frumos, dar goale pe dinauntru.
Oare este mai bine: cu suflet bun si credinta si imbracat modest, dar cum poti (fusta, pantalon decent etc.), sau fusta pana in pamant si fara credinta si teapan la suflet?
|
Frumos spus, Sofia, si eu gandesc la fel ... Poate un principiu bun este acela de a nu deranja vizual, in biserica, pe ceilalti. Pe de alta parte si cei mai 'vechi' trebuie sa aiba rabdare si sa-i accepte pe cei care vin imbracati astfel; cel mai bine este faptul ca vin si oricum, este greu si neindicat de facut judecati particulare dupa aparente. Schimbarea de atitudine - inclusiv fata de imbracaminte - vine de la sine, in timp, ca rezultat al schimbarii interioare si in acest caz este fireasca. Si poate trebuie sa fim atenti sa nu ajungem sa pretuim ambalajul in detrimentul continutului, cum vedem la consumism, sau la baticurile transparente ale unor '(neo)frati'. Totdeauna trebuie multa taina, discretie si firesc in viata duhovniceasca, pentru ca altfel se poate cadea usor in slava desarta, cheia de identificare pentru 'teapan la suflet'. Iertati-ma daca m-am dat destept :)