Eu ma tot gandeam ca frica mea provine din credinta putina si ca asta e o piatra de mormant grea pentru suflet, aproape imposibil de trecut. Singura dorinta e sa nu mai fiu in inselare - gandurile ma pot incuraja sa starui in rau prezentandu-l ca fiind bine sau ca fiind peste puterile mele si n-am putut inclina inspre a ma usura de responsabilitate. Sa fim responsabili mereu de raul din noi cred ca ne poate ajuta sa fim mereu in stare de trezie. Ma rog din suflet ca starea asta de tulburare si de ganduri de frica sa nu faca din sufletul meu un suflet tulburat, "scaun pentru draci" cum am citit in citatul zilei candva si sper sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa gasim calea pe care sa nu fim tulburati de absenta certitudinii (oare mai sunt eu sau nu nemernica?) ci mereu imbogatiti de credinta. Doamne ajuta!