[windorin]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ani intregi am avut patima invidiei, strans legata de patima slavei desarte. E o boala foarte grea. Greseala capitala pe care o poti face, pe care si eu am facut-o, e sa pui vina pe ceilalti: nu sunt eu invidioasa, ci ceilalti sunt laudarosi. In momentul in care depasesti gandul asta si iti intorci gandul inspre tine se produce primul pas inspre schimbare: problema nu e niciodata in ceilalti, niciodata, ci intotdeauna in noi insine. Cand poti gandi curat ca tu esti cel aflat in inselare, abia atunci constientizezi cata nevoie de ajutor ai. Ma rog din suflet ca Dumnezeu sa-mi pazeasca pasii pe viitor de acest mare si de neiertat pacat si, de asemenea, ma rog din suflet ca prietenii, zecii de prieteni pe care i-am pierdut din cauza savarsirii acestui pacat, sa ma ierte si sa-mi mai dea o sansa. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Recunoasterea patimii care ne tine este ca si alungarea ei pe jumatate.

Si pe mine m'a incercat uneori duhul invidiei.
Cat de nenorocit este acesta. Pana si sufletul se scarbeste de el insusi, ca a putut simti invidie.

Sa zicem: " Doamne, vezi ca nu vreau, vezi ca nu ma suport pe mine pacatuind astfel, ajuta'ma ! "