Faptul ca nu am voie in altar si ca femeile nu pot fi preoti in Ortodoxie nu mi se pare o tragedie care tine de misoginism, si sper sa nu se schimbe niciodata. In altar intra si este Maica Domnului si sa avem noi pretentia sa intram acolo sau sa slujim chiar am impresia ca tzine de o mandrie maligna.
Desi ne-atarna asupra capului pacatul originar, pe care l-am comis la indemnul sarpelui, Dumnezeu totusi s-a ingrijit de noi pe parcursul istoriei si ne-a pus la indemna modalitati de a ne curata de acel pacat si de altele, si de a ne mantui.
De asemenea, Dumnezeu a ales sa se intrupeze pentru noi, si a ales o femeie pentru asta, cum se spune frumos, Cel necuprins de ceruri S-a cuprins in pantecele Nascatoarei de Dumnezeu. Prin aceasta, conditia femeii in lume a fost restabilita.
Legat de imbracaminte, scrie in Noul Testament ca barbatii sa nu poarte vestminte femeiesti si femeile sa nu poarte vestminte barbatesti, pentru ca aceasta este o uraciune inaintea Domnului. Parca tot apostolul Pavel ne indemna si sa nu purtam podoabe.
Daca vreunul dintre noi considera ca femeia este _inferioara_ si ca poate fi brutalizata si umilita, o sa dea socoteala pentru chestia asta. Sfaturile legate de imbracaminte eu le-as lua nu atat ca pe o restrictie impusa noua, ca suntem inferioare, ci mila fata de slabiciunile barbatilor, care pot ajunge sa doreasca si numai privind cu ochii si din cauza noastra pot comite pacate. Fiecare-si alege ce vrea din asta, dupa masura ei/lui.
Eu de ex port pantaloni dar la Biserica ma silesc sa ma duc in fusta lunga si sa am capul acoperit.
Iar in 'zilele acelea', din cate stiu putem intra in biserica, ne putem si spovedi chiar (vine parintele in spate), insa nu avem voie sa sarutam icoanele si ar fi bine sa ramanem in spatele celorlalti.
|