Citat:
În prealabil postat de sophia
...sa inteleg de ce doresc sa se retraga de lume si sa se roage singuri, numai ei cu Dumnezeu.
Asa imi doresc si eu acum.
As vrea sa raman cu Dumnezeu, dar undeva fara preoti, fara oameni, fara biserica...
Sa tot imi calce toti sufletul in picioare, sa n-am pic de liniste, sa vin pe un forum crestin si sa mi se spuna "da cum indraznesti..." ca celui mai mizerabil om, cand Iisus ne-a aratat si invatat altfel.
Sa fiu invatata ca monahii trebuie sa alunge diavolul din oamenii ce vin la ei necajiti cu batul, etc.
Imi pare rau, este acusi Craciunul si eu sunt indoliata si necajita si nici nu-l simt si bat la biserica si la preot la usi inchise cu mandrie.
As vrea sa pot sa fac o pauza de biserica, de credinta, sa ma limpezesc . Dar cum? Se poate oare? Un fel de concediu medical.
|
Daca eu ma apuc sa imi spun analiza mea rece, obiectiva, fara pic de caldura in ea, dar totusi
corecta (cel putin eu asa cred),te-ai supara si pe mine si ti-as adanci deprimarea!
Si nu ar trebui sa o fac, dar totusi o fac. Parerea mea e ca acei pustnici ce se retrag din lume nu se retrag ca sa scape de greutatile vietii acesteia; si nici sa le mareasca, pentru ca in singuratate ele ispitele nu se inmultesc sau cresc in intensitate; eu cred ca pustnicii sunt o categorie speciala de oameni, care au sporit foarte mult duhovniceste, incat sunt deasupra tuturor ispitelor ce pot exista intr-o viata normala, laica. Asa ca, singura treapta de progres si apropiere de Dumnezeu ce le ramane e sa se roage si sa laude pe Domnul constant, gustand deja viata viitoare. Deci ei, cand se retrag din lume, nu se retrag ca sa scape de ispite si de necazi si de rele; ei deja le-au biruit, singurele ce au ramas in izolare le biruiesc tot timpul, iar restul timpului traiesc pentru Domnul. Deci, cum spui tu ca ii intelegi si ca vrei sa te retragi din lume e departe de mentalitatea unui pustnic. Faptul ca tu crezi ca un pustnic se retrage din viata pamanteasca ca sa scape de greutati si necazuri si ca tu ai vrea sa fii ca ei, crezand ca e ceva bine, e otrava cu miere turnata de dusman. Te gandesti,
da, ei sunt pustnici, deci e bine ca eu sa vreau sa ajung ca ei izolata, dar e gresit! E doar o tentativa de a fugi de necazuri si ispite. Tu Tu nici macar in momentul de fata nu le-ai depasit! Si te-a pleznit diavolul deprimarii si al deznadejdii, deznadejdea fiind cea mai grea boala in care poate da un crestin ca urmare a ispitirii.
Intristarea ta nu este ceva sanatos, niscai cornite ti-a umblat prin minte. Sophia, intelege ca pe acest forum nu sunt sfinti. Toti avem greselile noastre, si poate ca ateul ce tot posteaza pe aici e chiar mai aproape de Dumnezeu decat pacatosii de noi. Daca ti-a gresit cineva, gandeste-te: chiar crezi ca a facut-o cu intentie? Chiar crezi ca a vrut cineva sa te supere cu ceva? E totusi un forum crestin si exista o relatie speciala intre useri, si am observat si eu cu uimire, ca intre altii exista chiar si dragoste, deci nu te deznadajdui cand iti comanda neprietenul, care e inamicul dragostei. Sophia, eu te iubesc. Alti useri s-au rugat si poate se roaga chiar acum in momentul asta. Neprietenul iti bate in usa si te intreaba:
nu vezi ce rai sunt? vb urat cu tine, si cred ca popa bate cu batul. de ce sa nu fi trista pentru ei? ai vreun motiv de bucurie? Tu o sa ii raspunzi?
Subscriu la sfaturile lui Windorin, trebuie sa faci ceva nou si inedit ca sa iti treaca din deprimare. Eu cand am fost deprimat si Domnul mi-a scos in fata articolul acela cu deprimarea postat de Ana, foarte folositor, m-am dus pentru prima oara in viata mea la ski.