Citat:
În prealabil postat de sophia
Relatia mea cu Dumnezeu este cam ciudata.
Este mereu cu mine si eu cu El dar:
Am adeseori momente in care (din cauza necazurilor) ma intreb: oare ce vrea cu mine, de ce ma aflu pe pamant, care este rostul meu?
La fiecare lucru care nu-mi reusesc ma gandesc ca asa este voia Lui, dar nu reusesc atunci care este totusi voia Lui, daca asta nu si aia nu.
In fiecare zi comunic cu El si ii simt pezenta.
Ma deranjeaza oamenii care se afla intre noi si care ne perturba, organizarea credintei pe pamant.
Culmea este ca din pacate tocmai in biserica nu prea il simt.
|
Eu cred ca ai o relatie normala cu Dumnezeu, sau cel putin asemanatoare cu a multor crestini. Important este sa nu uiti sa comunici cu El, si sa iti dai seama ca El nu este doar in mintea ta, ci chiar este peste tot, inclusiv la biserica. Problema cu biserica cred ca se afla in locul in care esti, comunitatea, faptul ca tu, sau altii, vedeti biserica ca o modalitate de socializare mai mult. De asta spuneam mai demult in alta parte ca in experienta mea ca e bine sa mergi la o biserica "normala" , adica nu una care are ca idee centrala identitatea nationala, sau etnica, ci pe Dumnezeu, una in care oamenii care vin chiar vin sa se inchine lui Dumnezeu si nu pentru food fest, Romanian Week, scrierea revistei comunitatii, biblioteca comunitatii, si altele ca astea. Nu spun ca sunt rele, dar cumva devine greu sa il vezi pe Dumnezeu, sau cel putin asa a fost experienta mea.