Am citit cu interes acest topic
Cred ca toate aceste idei privind greutatea pacatului de a parasi o manstire si faptul ca facand asta atragi mania lui Dumnezeu si unor atitudini negative ale oamenilor sunt generate tocmai de faptul ca manohismul este plin de tot felul de incercari si daca iesirea din aceasta stare nu ar avea nici un fel de repercusiuni atunci ar fi o flutuatie enorma in manastiri. Toti monahii au ispite dar puterea de a se lupta cu ele vine si din credinta ca trebuie sa ramaie fidel unui juramant. La fel e si cu casatoria- mult mai usor iesi dintr-o relatie nelegalizata decat dintr-o casatorie si ai tendinta de a indura mai mult (pentru ca asa vrea Dumnezeu, pentru ca asa e traditia etc) Asa cum in prezent a divorta este un lucru acceptat si asa cum inainte era condamnat (mai aspru) la fel probabil se va intampla si cu monahismul.
Noi ca oameni avem nevoie de siguranta, de certitidine de accea ne dorim ca atunci cand intalnim iubirea aceasta sa fie vesnica, credeam ca ea va dura permanent pentru ca orice schimbare implica foarte multe costuri( emotionale ). AM dori sa stim ca cel de langa noi va avea acelelasi sentimente mereu si ca putem sa ne vedem linistiti de viata. Societatea ca si biserica are nevoie de oameni constanti ca sa ii poata controla. Chiar si noi dorim sa ne controlam viata.
Daca lucrurile ar ramane neschimbate ca in momentul in care am luat o decizie sau am facut un juramant atunci ar fi totul bine. Numai ca uneori lucrurile evolueaza, noi ne schimbam,avem alte idealuri, alte trairi care nu mai sunt compatibile cu o anumita realtie (fie cu o persoana in cadrul casatoriei fie cea cu Dumnezeu in calugarie). Si atunci este un efort extraordinar ca sa ramanem fideli unui juramant care in realitatea prezenta nu mai este semnificativ.
De exemplu poti intra in calugarie chiar sa fii duhovnic si la un moment dat sa te indragostesti de o mireanca. Situatia se poate intampla foarte usor caci relatia intre duhovnic si ucenic este una de intimitate, de iubire care paote aluneca usor in iubire lumeasca. Unii pot trai aceasta iubire la nivel interior, altii se pot implica chair intr-o relatie fara sa paraseasca insa calugaria si altii parasesc monahismul si se casatoresc. Dintr-o anumita priviinta sunt mai de apreciat decat cei care au relatii de iubire si raman in monahism pentru ca de fapt se mint pe ei, pe cel iuibt si chiar pe cei din jur.
Avem nevoie sa credeam in puritatea si iluzia unui monahism autentic, sa credeam ca acei oameni au ajuns la un anumit adevar, la o relatie extraordinara cu divinitatea si ca deci este posibil si pentru noi. De aceea ii si condamnam asa de mult cand renunta fiindca ne fura acest ideal/iluzie.
|