Daca va veni vremea sa scoatem cruciulita de la gat sora Elizabeta o sa o scoatem. Dar! sa ne pregatim inca de acum ( cultivand Credinta in
sufletele noastre) sa o ascundem in
INIMA. Pentru ca de acolo nimic si nimeni nu o va putea lua.
Asa cum bine spune Andrei (e drept mai putin "poetic"
decat mine..)
prigoana a umplut calendarele de sfinti.
Si tu ai dreptate, suntem slabi.. avem nevoie arme. De Cruce. De pravila. De duhovnic. De Liturghie.
Daca acestea vor fi interzise? "Ma va scoate pe usa si voi intra pe geam". Adica iL voi scoate pe Hristos din inima asa cum odinioara iL cautam in Liturghie. Voi lupta sa fac Liturghie dupa Liturghie in inima mea. Alta cale nu e!
Asta-i lupta cea
MARE. Vine acum adevarata problema.. IL voi putea avea pe Hristos in inima in vreme de razboi??? Voi face acestea sau voi fugi ca un caine raios schelalaind?? Sincer...nu stiu ce voi face atunci. Stiu doar ca NU am credinta martirica a sfintilor... Sunt
perfect constienta da pacatele si slabiciunile mele si totusi refuz sa depun armele de pe acum.
Asa cum frumos spunea pr Arsenie Papacioc. Sa nu ne tulburam inainte de razboi dragilor, pentru ca atunci cand va incepe cu adevarat vom fi deja obositi.. Nu spun sa dormim ci sa ne facem "provizii duhovnicesti" ptr vremuri grele nu sa le rispim si pe acestea putine si slabe pe care le avem.. Stiu de la sotul meu care este ofiter ca tactica razboiului este sa intimidezi dusmanul cand stii ca
NU il poti dobora in lupta dreapta... Vrasmasul Nu are puteri este un tolerat! Drepturi ii dam noi..nu "EU", nu Occidentul, nu prigoana in sine.. Sunt covinsa ca voi stiti bine acestea deja.
Sa luptam dar fratilor, sa luptam ca in toata clipa sa dobandim pe Hristos si pe Maica Sa
in inima. E singurul loc de unde nu-L poate lua nimeni, niciodata. Numai noi insine iL putem alunga..sa ne rugam unii ptr altii sa
nu o facem niciodata.
Iertati-ma!