Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Iubirea aproapelui e diferita de iubirea fata de Dumnezeu.
Pe aproapele îl iubim în sensul bunatatii.
Pe Dumnezeu Îl iubim în sensul ascultarii/supunerii si în sensul dobândirii Duhului Sfânt. Supunere ca sa ne mentinem în bunavointa Lui, deschidere fata de Duhul Sfânt ca sa ne îndumnezeim/mântuim (mântuirea nu depinde doar de bunavointa lui Dumnezeu ci si de transformarea noastra).
Iubirea poruncita de Dumnezeu e diferita de iubirea psihologica/emotionala si consta în fapte.
|
Eu unul inteleg ca iubirea de Dumnezeu trece prin aproapele.
Chiar Hristos ne avertizeaza ca nu putem sa iubim pe Dumnezeu
daca nu-l iubim pe aproapele. Daca ceea ce se vede nu putem
iubi, cum vom putea iubi ceea ce nu se vede.
Iar ascultarea la fel, faci ascultare fata de aproapele ca sa faci
ascultare fata de Dumnezeu. Toate trec prin aproapele, in el Il
gasesti pe Hristos, prin iubirea lui Il iubesti pe Hristos, prin ascultare
fata de el faci ascultare fata de Hristos, prin apropierea lui Il apropii
pe Hristos, prin purtarea sarcinii lui duci crucea Lui Hristos.
Iertare.