Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Eu as otravi toti cateii vagabonzi de la mic la mare, fara exceptie si fara remuscari.
|
Tu ai omora creatia Lui Dumnezeu, cu exceptia oamenilor?
Stand o data de vorba cu un ieromonah arhimandrit, acesta imi povestea ca inainte de a intra in manastire, cand era acasa la parintii sai si ii ajuta cu treburile campului, mai omora ocazional si cartitele care stricau brazdele, dar dupa ce a intrat in manastire a ajuns sa considere ca el n-ar mai omora nici o cartita, nici macar o musca, pentru ca toate sint creatia Lui Dumnezeu care ne-a fost data noua oamenilor sa o stapanim, nu sa o omoram, nu sa o distrugem. Si se caia pentru faptele sale de dinainte de intrarea in manastire. Asa o finete sufleteasca avea! Inainte de caderea in pacat a protoparintilor, omul statea in Rai laolalta cu fiarele pamantului iar acestea nu-l vatamau, ci traiau in pace. Abea dupa caderea in pacat a omului, prin pacat, omul a intrat in conflict cu creatia Lui Dumnezeu, dar nu aceasta e starea naturala a omului, ci consecinta pacatului stramosesc.
Apoi am citit despre viata Sf Dimitrie o intimplare, cum sfantul a calcat din greseala pe un cuib de pasari, iar pentru a-si pedepsi piciorul pentru ca a omorat din greseala o pasare, a mers descult cu acel picior prin maracini.